În fiecare zi de joi, poposim în lumea mirifică, plină de culoare și de gusturi a dulciurilor.
Astăzi vă propun un desert vechi, foarte îndrăgit și cam același în toate zonele țării. Gogoșile.
Se pare că un astfel de preparat prăjit era des întâlnit în Grecia și Roma antică, unde gogoșile erau prăjite în ulei de măsline, apoi erau stropite cu miere sau cu sos de pește. Prima rețetă pentru un aluat de gogoși, aliter dulcia, pe numele lui, este menționată de Apicius, în secolul al II-lea, în cartea sa „De re Coquinaria” („Despre gătit”). În Evul Mediu, arabii prăjeau bile din aluat dospit și neîndulcit, apoi le scufundau în sirop, pentru a le oferi dulceață. Aceste prăjiturele arăbești s-au răspândit în nordul Europei, în anii 1400, și au devenit populare în Anglia, Germania și Țările de Jos. În Germania secolului al XV-lea, unde zahărul era greu de găsit, erau adesea gătite sărate, cu umpluturi precum carne sau ciuperci. Pelerinii și coloniștii olandezi au adus gogoșile în America. Olandezii preparau așa numitele olykoeks (în traducere, „prăjituri cu ulei”) încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Aceste gogoși timpurii erau, pur și simplu, bile de aluat, prăjite în grăsime de porc până se rumeneau. Pentru că interiorul lor nu se prăjea la fel de repede ca exteriorul, de cele mai multe ori, gogoșile erau umplute cu fructe, nuci sau alte umpluturi care nu aveau nevoie să fie gătite. De altfel, tot acesta este motivul pentru care au „inventat” și gaura din mijlocul gogoșii. Dulci, sărate, prăjite, coapte, cu glazură sau umplute, sub formă de inele, bile sau pătrățele, apreciate de adulți și copii deopotrivă, gogoșile rămân unele dintre cele mai des întâlnite și iubite preparate din lumea largă.
Eu vă oferă o rețetă din anul 1940 dintr-o carte scrisă de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau și denumită “Noutăți gospodărești. Casa și masa sănătății noastre”.
Pentru 8 persoane sunt necesare următoarele ingrediente:
– un kg de făină
– 50 de gr de drojdie proaspătă
– un pahar de lapte
– 6 ouă
– o linguriță de sare
– 250 de gr de zahăr
– câte o lingură de ulei, smântână și rom
– coajă rasă de lămâie
– puțină esență sau jumătate de baton de vanilie
– 150 de gr de unt
– zahăr pudră și ulei pentru prăjit
Se dizolvă drojdia în lapte călduț. Se amestecă și puțină făină și trei lingurițe de zahăr. Consistență trebuie să fie ca de clătite. Se lasă să crească.
Se vor separa gălbenușurile de albușuri. Gălbenușurile se amestecă împreună cu jumătate din cantitatea de sare, apoi cu restul de zahăr, o lingură de ulei, smântâna, romul, coaja de lămâie rasă, vanilia și se amestecă bine până se topește zahărul. Albușurile se bat spumă cu restul de sare. Când maiaua a crescut se amestecă ușor albușurile cu compoziția de gălbenușuri cu mișcări de sus în jos. Întreaga compoziție se combină cu restul de făină și se frământă bine. Treptat se adaugă untul și se împăturește mereu coca. Aluatul rămâne să crească la loc cald.
Din aluatul crescut se întinde câte o foaie groasă cam de un cm, se lasă să se odihnească cinci minute, se taie forma gogoșilor cu un pahar și se lasă formele să crească. Când sunt destul de crescute se prăjesc în ulei încins, având grijă să se așeze cu partea de deasupra. Numai așa cresc frumos. Se prăjesc pe o parte, apoi pe cealaltă. Se scot, se lasă să se scurgă puțin și se pudrează cu zahăr praf.
Serviți cu poftă, dar nu uitați că dulciurile se consumă cu responsabilitate. Doar ne-ndulcim,…. nu ne săturăm, să nu facem diabet sau…. să ne îngrășăm. La bună reauzire.
(Daniel Babun)
