Barbajuan

Dacă e luni, este Europa.
Țările europene au preparte culinare care pot să satisfacă cele mai rafinate gusturi. Savoarea rețetelor italiene, rafinamentul  celor franțuzești, eleganța celor germane, să dau doar trei exemple, fac din Europa o destinație pentru cei care apreciază arta culinară. Diversitatea ingredientelor face să difere rețetele, dar au și multe atribute comune.

Articol editat de Radio Resita, 22 aprilie 2024, 08:37

Principatul Monaco este mic, dar este renumit în lume pentru luxul său opulent, coasta mărginită de iahturi, un Grand Prix  de Formula 1 faimos în lume și cazinourile de înaltă clasă care mărginesc coastele. Cu toate acestea, Monaco are mai multe de oferit decât stilul de viață. În spatele opulenței se află o scenă gastronomică bogată, cu mâncăruri tradiționale care iau note din Coasta de Azur și bucătăria din nordul Italiei. De la gnocchi moi până la celebrul barbagiuan.  Există multe de explorat în istoria bogată a bucătăriei monegasce.
Bucătăria din Monaco evidențiază gastronomia mediteraneană specifică Principatului, ale cărei preparate au fost influențate în egală măsură de bucătăria provensală vecină și de bucătăria italiană.
Specialitatea culinară de neratat din Monaco este cea Barbagian. Sunt ravioli mari cu umplutură și prăjite în ulei. Umplutura este făcută din spanac (sau dovleac iarna), orez, praz și ceapă.
Rețetele variază în funcție de tradițiile familiei, dar legenda din spatele acestui fel de mâncare este bine stabilită. Creatorul ei ar fi un anume domn Jean, care a decis să prăjească ravioli pe care urma să-i servească. De aici și numele „Barba Juan” sau „Unchiul Jean” în limba monegasca.
O altă mare particularitate culinară este Estocaficada  monegască. Din secolul al XII-lea, consumul de cod uscat, inițial scandinav, s-a răspândit în toată Europa.
În regiune, vikingii l-au schimbat cu citrice. Stocul este o tocană de cod uscat rehidratat cu ulei de măsline, ceapă, usturoi, măsline negre, ierburi aromatice și vin alb.
Un număr mare de rețete tipic monegasce acordă o atenție deosebită fructelor de mare.
Situată între Italia, sudul Franței și Marea Mediterană, gastronomia monegască a reelaborat anumite preparate: creveți cu pastis, sardine umplute, sau chiar cod prăjit în sos de roșii.

Haideți să preparăm Barbajuan.
Aluatul pentru aproximativ zece raviolii mari îl facem din:
– 300 de gr de făină
– un ou bătut + 40 de gr de ulei de măsline și apă. Lichidul total trebuie să cântărească 200 de gr.
– sare
Punem făina într-un castron și un praf bun de sare. Turnăm lichidele, oul bătut, uleiul și apa. Frământăm până obținem un aluat moale pe care-l păstrăm la frigider timp de o oră.

Umplutura o facem din:
– 500 de gr de frunze de spanac
– două cepe verzi
– două ouă
– 120 de gr de orez Carnaroli
– 200 de gr de parmezan ras
– ulei de măsline
– sare și piper proaspăt râșnit

Tăiem spanacul păstrând doar frunzele. Fierbem frunzele în apă clocotită, le scurgem bine și le rezervăm
Ceapa verde o tăiem mărunt. La fel procedăm și cu spanacul și le amestecăm.  Adăugăm orezul fiert în prealabil și o lingură de ulei de măsline.
Încorporăm cele două ouă bătute în umplutură apoi  parmezanul ras. Presărăm cu atenție sare pentru că și parmezanul este sărat, deci trebuie să gustați. Condimentăm și cu piper.
Întindem aluatul pe suprafața de lucru tapetă cu făină. Formăm cercuri folosind un pahar mare sau chiar un castron sau un tăietor de prăjituri. Aranjăm umplutura pe o parte a aluatului rotund. Umezim marginea fiecărui cerc înainte de a îndoi aluatul pentru a forma o semilună. Sigilăm bine marginile cu degetele sau cu o ruletă așa cum se fac ravioli.
Scufundați ravioli umplute într-o baie de ulei fierbinte pentru câteva minute. Aceasta este rețeta autentică a Unchiului Jean și, după părerea mea, este mai bună.
Se mai pot coace Barbajuan în cuptor pentru aproximativ 25 de minute la 180 de grade Celsius.
Se servesc fierbinți.
Poftă bună și bucurați-vă de ce preparați!

Daniel Babun

(trip101-com; monaconow.com; gourmandisesansfrontieres.fr)