De la 1 august timp de două săptămâni, apicultorii pot depune dosarele pentru a primi fonduri prin Programul Naţional Apicol, a anunţat preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Ioan Fetea.
El a mai precizat cã anul acesta producţia este mai mică decât în 2016 cu 45%, din cauza vremii capricioase şi a depopulărilor familiilor de albine. Este vorba de o producţie medie anuală de 22 – 24.000 de tone. România se clasează pe locul patru în Europa în privinţa producţiei de miere şi are aproape un milion şi jumătate de familii de albine. În ţară sunt înregistraţi aproximativ 40.000 de apicultori.
Pentru România, apicultura reprezintă un vector al creșterii economice prin polenizarea plantelor cultivate entomofile, o cale de ameliorare a bunăstării populației din mediul rural ca sursă de venit suplimentar, un senzor al poluării precum și un factor de menținere a biodiversității prin intermediul polenizării florei spontane.
În aceste condiţii, apicultura dobândeşte un rol tot mai important ca furnizoare de produse alimentare (miere) dar şi ca vector de creştere a producţiei apicole prin polenizarea culturilor entomofile.
De asemenea, are rol în menţinerea sănătăţii populaţiei prin intermediul produselor cu mare valoare profilactică şi terapeutică.
Din punct de vedere social şi economic este recunoscut faptul că această ramură de activitate contribuie la asigurarea prosperităţii populaţiei, în special din mediul rural, printr-o sursă suplimentară de venit şi utilizarea superioară a resurselor naturale şi umane.
În plus, apicultura capătă o importanţă sporită prin susţinerea şi stimularea mediului natural prin efectele de necontestat asupra biodiversităţii floristice.
România deţine o tradiţie îndelungată în domeniul creşterii albinelor şi realizării de produse apicole, apicultura impunându-se ca ocupaţie de sine stătătoare încă din cele mai vechi timpuri, conform mărturiilor istorice existente în acest sens.
În prezent, România se situează printre ţările cu o apicultură bine dezvoltată, această situaţie fiind o consecinţă a efectivelor însemnate de familii de albine de care dispunem, a cantităţii de miere obţinută, a diversificării producţiei apicole şi a rezultatelor activităţilor de cercetare ştiinţifică şi de pregătire a specialiştilor.
Daiana Roşca
