Ascultă Radio România Reșița Live

Personalitatea zilei, Constantin Noica-„Românii nu sunt nimic; ei devin’’

Filosoful, eseistul, publicistul și scriitorul român Constantin Noica, născut pe 12 iulie 1909, Vitănești, județul Teleorman a urcat în Cer, pe 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu. S-a format sub îndrumarea profesorului de matematică, poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu alias Dan Barbilian, în liceu și apoi la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență „Problema lucrului în sine la Kant”, timp de trei ani l-a avut ca profesor pe filosoful Nae Ionescu.

Personalitatea zilei, Constantin Noica-„Românii nu sunt nimic; ei devin’’

Articol editat de Anca Bălălău, 12 iulie 2025, 14:27

În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”. În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944, unde a participat de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger.

În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică, Sorin Vieru sau de la Institutul de Istoria Artei,Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu.

Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu.

Visul lui Noica: Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filosofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: „Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă”. Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i – dacă ai de spus ceva. Primul lucru pe care trebuie să-l spui unui tânăr angajat în cultura umanistă este că abia pe la 40 de ani începe să-şi dea măsura. Pe urmă vei spune celui trecut de 40 de ani că abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie să-i spui (dacă a reuşit ori nu, şi cine reuşeşte cu adevărat?) că e bine să se gândească, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a născut încă… Când un tânăr creşte frumos, iese parcă din strâmbătate o întreagă lume.”

Viața în viziunea lui Noica:Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbuşă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întâmpla ceva în ea. Libertatea e capacitatea de a valorifica înfrângerile şi de a-şi depăşi reuşitele”. Omul în viziunea lui Constantin Noica: „Omul este propriul său destin. Sub cerul culturii, infernul devine suportabil. Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă. Ne e frică de singurătate. Când rămânem singuri, luăm o carte, sau scriem o carte, sau fluierăm. De ce să ne fie frică? Poate de la singurătate încolo începem noi înşine. Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară”.

Iubirea în viziunea lui Constantin Noica: De altfel e şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste: „Simt că te pot părăsi. Te iubesc atât de mult, încât s-a împlinit ceva în mine – şi acum te pot părăsi”. E inutil să întorci capul. S-ar putea să vezi nedumerire. Când pleci, e bine să crezi că ai socotelile încheiate. România în viziunea lui Constantin Noica: „Autoritate (augeo) are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul-corpul. Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când? Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i:” Românii nu sunt nimic, ei devin.”

In memoriam, Octavian Paler
Poveşti de viaţă miercuri, 2 iulie 2025, 15:33

In memoriam, Octavian Paler

„Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat...

In memoriam, Octavian Paler
Andrei Șerban, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, implinește 82 de ani!
Poveşti de viaţă sâmbătă, 21 iunie 2025, 15:01

Andrei Șerban, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, implinește 82 de ani!

5000 de spectatori la premiera lui Andrei Șerban de la Atena cu opera Turandot ovaționată minute în șir și pe black market s-a vândut un bilet...

Andrei Șerban, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii, implinește 82 de ani!
O mare voce a Teatrului Radiofonic, Virgil Ogășanu, a împlinit 85 de ani!
Poveşti de viaţă marți, 17 iunie 2025, 18:26

O mare voce a Teatrului Radiofonic, Virgil Ogășanu, a împlinit 85 de ani!

’’Generaţia tânără are multe de învăţat şi, din păcate, nu prea mai are de la cine. Marii actori au îmbătrânit. În societatea...

O mare voce a Teatrului Radiofonic, Virgil Ogășanu, a împlinit 85 de ani!
La mulți ani, Maestre Marian Truțulescu!
Poveşti de viaţă duminică, 15 iunie 2025, 18:19

La mulți ani, Maestre Marian Truțulescu!

Pentru iubitorii artelor plastice, Ziua Banatului Montan coincide în mod deosebit cu ziua de naștere a unui mare artist plastic contemporan, Marian...

La mulți ani, Maestre Marian Truțulescu!
Poveşti de viaţă sâmbătă, 14 iunie 2025, 14:58

Lumină lină la aniversare, Ducu Darie!

Se spune că într-un suflet frumos si Dumnezeu umblă desculț… iar într-o zi de naștere ce nu mai este pământeană, un suflet frumos...

Lumină lină la aniversare, Ducu Darie!
Poveşti de viaţă vineri, 13 iunie 2025, 18:00

Prezența lui Mihai Eminescu în Banat dăinuie la 136 de ani de la moartea sa

’’El și numai el, ne-a ajutat să înțelegem bătaia inimii. El ne-a luminat înțelesul și bucuria nenorocului de a fi român. Pentru noi,...

Prezența lui Mihai Eminescu în Banat dăinuie la 136 de ani de la moartea sa
Poveşti de viaţă miercuri, 11 iunie 2025, 15:54

Artiști care au fost la Reșița, la aniversare – Andrei Măjeri!

„Mă mențin constant în orice critică” – Portret aniversar: Regizorul Andrei Măjeri „Mă mențin constant în orice critică,” afirmă...

Artiști care au fost la Reșița, la aniversare – Andrei Măjeri!
Poveşti de viaţă luni, 9 iunie 2025, 21:16

Simona Miculescu, prima româncă la conducerea UNESCO: o carieră diplomatică de excepție, prea puțin cunoscută în România

Simona Miculescu este, în prezent, românca ce deține cea mai înaltă funcție în diplomația internațională – președinta Conferinței...

Simona Miculescu, prima româncă la conducerea UNESCO: o carieră diplomatică de excepție, prea puțin cunoscută în România