In memoriam, Radu Lupu, unul dintre primii trei pianiști ai lumii! Nu-l știe aproape nimeni în România

Căutăm sau ignorăm?
Mă întreb adeseori care este răspunsul corect… Căutăm oferte de telefoane, mașini, vacanțe, dar ignorăm cărțile, personalitățile, mentorii.
Este un un echilibru între ce suntem și ce dorim a fi?
Nu întrebarea mi se pare indecentă, ci răspunsul…

Articol editat de Anca Bălălău, 19 aprilie 2026, 12:59

Acum 4 ani, pe 17 aprilie 2022, marele pianist Radu Lupu a părăsit această lume în reședința sa din Laussane. Unul dintre primii trei pianiști ai lumii! Nu-l știa aproape nimeni în România.

Radu Lupu, CBE (Comandor al Ordinului Imperiului Britanic) s-a născut pe 30 noiembrie 1945 la Galați , în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor și a plecat pe 17 aprilie 2022.
Pianist și compositor evreu-român s-a stabilit în Marea Britanie

La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu și la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cela Delavrancea . La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde a studiat 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.

În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad și participă la Concursul de pian “Van Cliburn” de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes.

Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scria:

‘’Radu Lupu a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire’’.

Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în anul 1972 cântă, la New-York, cu Orchestra din Cleveland, dirijor Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago sub bagheta lui Carlo Maria Giulini, apoi face un turneu de doi ani prin S.U.A. , cu Orchestra Filarmonică din New-York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa, S.U.A. Israel șI China!

Cariera sa discografică include peste 20 de înregistrări la Decca, printre care: integrala concertelor lui Beethoven (cu Filarmonica din Israel, condusă de Zubin Mehta), integrala sonatelor pentru vioară și pian de Mozart. Pentru înregistrarea sonatelor de Schubert (D. 960 și 664), Radu Lupu a primit un premiu Grammy în anul 1995.

Lipsa înregistrărilor din ultimul timp a făcut ca spectacolele lui să devină adevărate evenimente, ce se desfăşurau cu casa închisă.

Într-un articol publicat în revista „The New Yorker“, jurnalistul vorbeşte despre privilegiul de a fi în sala de concert, știind că ceea ce auzi, aici și acum, nu se va mai repeta vreodată, așa că urechile și creierul tău trebuie să absoarbă tot ce pot.

‘’Toată lumea spune o poveste diferit și această poveste trebuie să fie convingătoare și spontană. Dacă nu este convingătoare și spontană, este lipsită de valoare.’’-mărturisea pianistul Radu Lupu.

Un artist rafinat cu o tehnică muzicală atinsă de geniu, iubit de presa de specialitate și adorat de public, în străinătate, Radu Lupu a dominat scena pianistică internațională timp de decenii, în ciuda refuzului său de a acorda interviuri și a absenței totale de pe rețelele de socializare.

Din cauza problemelor de sănătate, artistul se retrăsese de pe scenă în anul 2019.

‘’Din păcate românii n-au fost pregătiți să înțeleaga genialitatea acestui artist, cum nici acum nu înîeleg mare lucru din lumea artistică. Pe Sergiu Celibidache cine l-a știut? Pe Eugen Ciceu? România cu toti incopetenții ei, excelează la capitolul “ Jos cu valorile sus cu impostorii”- acest slogan a devenit brend de țară, în toate domeniile,’’ constată cu amărăciune un alt artist român,un adevărat virtuoz, Marius Mihalache.

Căutăm sau ignorăm?

Mă întreb adeseori care este răspunsul corect… Căutăm oferte de telefoane, mașini, vacanțe, dar ignorăm cărțile, personalitățile, mentorii.

Este un un echilibru între ce suntem și ce dorim a fi?

Nu întrebarea mi se pare indecentă, ci răspunsul…

4 ani fără Radu Lupu…

Urmărește-ne și pe Google News