Valsul este în pași de doliu, compozitorul Eugen Doga a murit

Valsul este în pași de doliu, compozitorul Eugen Doga a murit în cea de-a doua zi de vară!

Articol editat de Anca Bălălău, 3 iunie 2025, 19:01

’’Am aflat cu tristețe despre decesul marelui Eugen Doga. Am crescut pe melodiile din filmul „Maria Mirabela” și am plâns ascultând muzica din „Lăutarii”. Purtăm cu noi pretutindeni celebrul vals din „Gingașa și tandra mea fiară” și recunoaștem compozițiile maestrului de la primele note.
Moldova a fost mai frumoasă și mai bogată datorită domniei sale. Ne luăm rămas-bun cu durere, dar și cu recunoștință. Pentru a-i aduce un omagiu marelui Eugen Doga, ziua funeraliilor va fi decretată zi de doliu național.
Sincere condoleanțe familiei și întregului popor, care l-au iubit și îl vor purta mereu în inimă’’, a anun’at pe pagina sa de socializare, Maia Sandu-Pre;edintele Republicii Moldova!

Eugen Doga a fost omologului compozitorului austriac, Johann Strauss cu sânge românesc.

O mare personalitate a muzicii internaționale, Eugen Doga, s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria, pe atunci în URSS, astăzi în raionul Rîbnița, Republica Moldova.
Satul natal al lui Eugen Doga este așezat într-o vale prin care curge, aproape neștiut, un mic pârâu, iar colo, mai sus de sat, slăviţii veşnici codri cu păduri de stejar, de arțari, de frasini şi multe alte frumoase plante, care au rămas ca o amintire vibrantă și încântătoare, pentru că acestea au fost primele descoperiri a acestei lumi de către un copil pasionat şi sensibil. Și cine știe de unde izvorăște gândirea creatoare, poate odată cu acest primul contact cu natura, care necontenit se revigorează, ne surprinde şi mereu ne adună la sânul său cu tot ce este viu şi raţional.
Micul Jenya mergea cu plăcere, împreună cu prietenii săi, primăvara, la cules de măcriș, pentru că, în vremurile de după război, cu foamete și frig, acesta a fost hrană de bază precum și celelalte verzeturi de pădure. Uneori, se nimereau şi burete rotunde ca nişte bile, pe care le numeau pe la ei zbârcoci, şi mama lui Jenya le prăjea într-un ceaun rotund în ulei de floarea-soarelui.
Își amintește el, de asemenea, de un taraf cu o vioară ,ţambal şi tamburină venit de nu se știe unde și chiar de o orchestră simfonică din Chișinău. A fost o adevărată aventură. Scena vechiului club (mult zis!) era foarte mică. Orchestra simfonică cu vre-o sută de oameni era să fie așezată pe scenă, dar o mare parte din ea, incluzând niște scripce uriașe, a fost dispusă afară. Mai târziu, Eugen a aflat că acelea nu erau scripce, ci contrabaşi. Orchestra cânta de multă vreme și cineva dinaintea lor tot timpul îi amenința cu o baghetă subţirică . A fost foarte interesant că, deși cântau de atâta timp, nimeni nu dansa!?. Iscoditorul copil, tot timpul râvnea să se apropie de aceste viori mari şi să le atingă de srtune măcar cu un deget. Acestea păreau venite din altă lume.
Dar această “altă lume” peste câteva timp o descoperă din nou Jenia după ce terminase şcoala de şapte ani din satul natal.

A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.
Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al țării de peste Prut. (1967-1972).
La 1 ianuarie 1957, lucrarea sa „Cântec de anul nou” a fost transmisă la postul de radio moldovenesc, fiind interpretată de o orchestră de copii condusă de Sico Aranov. Aceasta a fost prima oară când o compoziție de-a sa a fost transmisă la radio.
Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).

’’Primul lucru pe care l-a pus la dispoziţie Dumnezeu a fost naiul prin care a vorbit cu lumea prin mijloace muzicale. Avantajul muzicii e că nu avem nevoie de traducere. În special azi când sunt atâtea mijloace tehnice, noi vorbim şi se poate auzi chiar şi în Cosmos. Muzica, acest suport spiritual care pătrunde direct în inima ascultătorului, este un avantaj foarte puternic al zilelor noastre’’ era crezul marelui artist, Eugen Doga!

În anul 1972 a primit „Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976 „Scoica de Aur” pentru coloana sonoră a celebrului filmul Șatra .
’’Muzica este o formă de comunicare universal’’, menționa artistul de peste Prut, Eugen Doga!
De astăzi vom dansa valsurile lui Eugen Doga desculți, în așa fel încât sufletul să-I simtă gândurile răsărind din iarba copilăriei sale…
Drum lin, în Lumină Maestre!

Sursa foto-Maia Sandu-facebook