[FOTO] Leonard Cohen: „Există o fisură în orice, aşa pătrunde lumina“

38

Motto: „ Poezia este doar dovada vietii. Daca viata arde bine, poezia este cenusa”.Leonard Cohen

„Nu am avut niciodată sentimentul că există un sfârşit, că există un moment pentru pensionare sau un moment al apogeului“, mărturisea Leonard  Cohen născut pe 21 septembrie 1934 în Estmount, Quebec, într-o familie de evrei din pătura mijlocie. Mama lui, Marsha Klonitsky a fost fiica unui scriitor talmudic, rabinul Solomon Klonitsky-Kline, de origine evreiască din Lituania. Bunicul din partea tatălui, a cărui familie a emigrat în Polonia, a fost Lyon Cohen, preşedintele fondator al Congresului Evreiesc din Canada.

Cohen a mărturisit că a avut „o copilărie foarte mesianică“: „Mi s-a spus că sunt un descendent al lui Aaron, marele preot“.

A învăţat să cânte la chitară în adolescenţă şi a format un grup folk, Buckskin Boys. Citindu-l de mic pe scriitorul spaniol Federico Garcia Lorca, Cohen s-a îndrăgostit de poezie. Cohen şi-a publicat prima colecţie de poezii, „Let Us Compare Mythologies“, în 1956, urmată de „The Spice-Box of Earth“ (1961).

După ce a absolvit Universitatea McGill, Cohen s-a mutat pe insula greacă Hydra, alături de soția sa Marriane Jensen și de fiul lor, Axel, într+o casă modestă în valoare de 1.500 de dolari, cumpărată  cu ajutorul unei moşteniri lăsate de tatăl său, care a murit pe când artistul avea doar nouă ani. Ceea ce avea să-l lege de acest loc pentru ani buni a fost Marianne Ihlen – prietenă, iubită, muză şi sfetnică de bază în primii ani de carieră muzicală a lui Cohen. Şi nu în ultimul rând izvorul de inspiraţie pentru „So Long, Marianne“, una dintre cele mai îndrăgite piese din repertoriul artistului.

În Grecia a scris mai multe volume, controversatul volum de versuri Flowers For Hitler (1964) precum și două romane, The Favorite Game(Jocul favorit, Polirom, 2003) (1963), și Beautiful Losers(Frumoșii învinși, Polirom, 2004) (1966). La publicarea lor, ziarul Boston Globe declara, „James Joyce nu a murit. Trăiește în Montreal și se numește Cohen.” Ele s-au vândut în 800.000 de exemplare în lumea întreagă. „Joaca preferata” a fost deja tradus în limba româna (în 1963; Editura Polirom, 2003). Celălalt roman, „Frumoșii invinși” (Editura Polirom, 2003) a văzut lumina tiparului trei ani mai târziu.

Legătura cu România

Poetul, compozitorul și artistul canadian avea o legătură mai puțin obișinuită cu România, mai precis cu Regele Mihai:

„Întotdeauna tresar când sună un telefon public. Este atât de imperial şi stingher, ca poemul cel mai bun al unui poet minor, ca regele Mihai luându-şi adio de la România comunistă, ca mesajul dintr-o sticlă plutind pe apă, care începe:Dacă găseşte cineva mesajul acesta, să ştie…”, scria Cohen în „Joaca preferată”.

Cohen a trăit intermitent în Anglia, pe insula grecească Hydra, în California și la New York. Cele mai faimoase poezii ale sale și cântece se numesc Bird on a wire, Famous Blue Raincoat, Marianne.

Este autorul unui număr impresionant de volume de versuri bine primite de critică dar și al unei discografii care a făcut din el idolul mai multor generații. Primul sau disc a fost remasterizat și vocea lui groasă, guturală a fost modificată pentru a semăna cu cea a lui Bob Dylan, pe atunci în mare vogă. A început să imprime la studiourile din Nashville, cele care l-au lansat pe Elvis Presley și vocea sa a revenit la tonalitatea sa normală.

După o ședere de câțiva ani într-o mănăstire budistă, în 2001 a avut o revenire spectaculoasă în lumea muzicii cu Zece cântece noi, disc ce l-a adus din nou în clasamentele de specialitate și pe primele pagini ale revistelor.

„Ascultă, prietene, ascultă prezentul, acest moment, este pretutindeni în jurul nostru, ca o ţintă pictată în roşu, alb şi albastru. Du-te spre ţintă ca o săgeată. Goleşte-ţi mintea şi ascultă focul din jurul tău. Nu-ţi uita amintirile, lasă-le să existe într-un loc preţios, dar trăieşte prezentul“.

A cântat despre religie, cu referiri la Isus Hristos şi tradiţiile evreieşti, dar şi despre dragoste şi sex, politică, regret şi despre ceea ce cândva a numit „un echilibru în haosul existenţei.“

„Dansează-mă spre nunta noastră, dansează-mă fără încetare

Dansează-mă cu foarte multă tandreţe şi dansează-mă îndelung

Amândoi suntem sub dragostea noastră, amândoi suntem mai presus

Dansează-mă până la sfârşitul dragostei,

Dansează-mă până la sfârşitul dragostei.

Dansează-mă spre copiii care cer sa fie născuţi

Dansează-mă printre draperiile pe care sărutările noastre le-au uzat

Ridică un cort ca adăpost acum, chiar dacă fiecare fir este rupt

Dansează-mă pâna la sfârşitul dragostei…”

Chiar dacă aparent sfârşitul dragostei a fost când a plecat să cânte pentru Îngeri,  pe 11 noiembrie 2016, amintirea sa  este îmbibată cu toată muzica de care are nevoie, fiindcă aşa cum spunea „Iubirea este cea mai mare provocare a oamenilor. Avem sentimentul că nu putem trăi fără iubire, că viaţa are o însemnătate măruntă fără iubire”.

Ultimul sau album, apărut în 2004, se numește „Dear Heather”.

Leonard Cohen a revenit pe 22 septembrie 2012, la Bucuresti pentru un concert de aproape trei ore în Piaţa Constituţiei, pentru promovarea noului său album, „Old Times”.

Epilog: „Există o fisură în orice, aşa pătrunde lumina“.Leonard Cohen

Anca Bica Bălălău