La mulți ani, doamna Blandiana!
Este greu să faci un Laudatio în care granițele respectului să nu depășească admirația pentru poeta, eseista, memorialista Ana Blandiana!
Articol editat de Anca Bălălău, 24 martie 2026, 20:21
Peste toate acestea nu poți să nu te înclini în fața implicării civice a ilustrului om de cultură, Ana Blandiana la aniversare.
Este Ziua Ana Blandiana și suntem contemporani cu o parte luminoasă din istoria acestui popor.
I-am trait poeziile, i-am citit cărțile și pe cele din anii din urmă – de la Fals tratat de manipulare la Soră lume – cu un amestec de încântare, uluire și recunoștință.
În timpul regimului comunist, aceasta a avut de suferit din cauza represiunii ideologice. Poeta a avut curajul de a înfrunta oficialitățile comuniste, făcând cunoscută la Radio Europa Liberă opinia publică internațională referitoare la adevărata situație din România acelor vremuri.
După căderea regimului comunist, Ana Blandiana s-a implicat în lupta pentru libertate și drepturile omului, numărându-se printre fondatorii primelor organizații ale societății civile.
Ana Blandiana este primul român care a obținut Premiul Prințesa de Asturia pentru Litere 2024 în cadrul unei ceremonii prezidate de Familia Regală a Spaniei.
Premiile Prințesa de Asturia, a căror contribuție excepțională la patrimoniul cultural al umanității a fost recunoscută de UNESCO, sunt cele mai prestigioase premii din Regatul Spaniei, care onorează realizările deosebite ale unor persoane sau instituții în domeniul literar, științific, tehnic, cultural și social.
În sala plină a Teatrului Campoamor din Oviedo, discursul Anei Blandiana a lansat o reflecție profundă cu privire la rolul poeziei într-o lume secularizată și tehnicizată, prin întrebarea retoricã ”Poate poezia salva lumea?”, transformând misterul, suferința și inexprimabilul într-o ”altă realitate în care ne putem salva”.
„Acum când roboții vor fi superiori oamenilor, va trebui să încercăm să rămânem deasupra prin tot ceea ce ei nu înțeleg. Vor putea să facă versuri, rime, ritmuri… dar nu vor înțelege niciodată suferința și încăpățânarea de a exprima inexprimabilul care se ascunde sub toate aceste veșminte”, a declarat atunci scriitoarea Ana Blandiana la ceremonia din Spania.
De asemenea, Ana Blandiana, după Nichita Stănescu (născut tot în luna martie laureat în anul 1982), este cel de-al doilea poet român laureat al unui important premiu de poezie internațional, „Cununa de aur“, acordat de festivalul „Serile de poezie de la Struga“, din Republica Macedonia.
Povestea sa- ’’Cum am devenit poet? Aș fi tentată să răspund: născându-mă.’’
Familia si prietenii îi spun Doina. Pseudonimul literar a fost luat de la numele satului Blandiana în care s-a născut bunica materna a scriitoarei.
Este timișoreancă prin naștere, 25 martie 1942, provenind dintr-o familie ce a luptat pentru România, Gheorghe Coman, tatăl poetei, era licențiat în drept și teologie, profesor la Liceele „Diaconovici-Loga” si „Mihai Viteazul” din Timisoara. A participat în calitate de preot cu grad de maior la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei și Cehoslovaciei, iar dupa război a fost profesor la liceul „Partenie Cosma” din Oradea.
În anul 1944, părinții s-au mutat la Oradea , unde tatăl a lucrat ca preot la catedrala ortodoxă Biserica cu Lună . După preluarea comunistă, tatăl a fost arestat ca „dușman al poporului”. La scurt timp după eliberare, în 1964, a murit într-un accident de circulație.
În Oradea, Otilia Coman a urmat școala elementară, 1949-1952 și liceul, 1952-1959. Copilului unui „dușman al poporului”, deocamdată i s-au refuzat studiile la Universitatea din Cluj-Napoca.
Încă din gimnaziu, Ana Blandiana a citit mult, dovedind o inteligență precoce și a participat la cenacluri literare. A primit premii școlare în urma participării la concursurile literare pentru elevi și debutează în revistele de copii.
În anul 1959 a debutat oficial în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate unde a semnat pentru prima oară Ana Blandiana.
În anul 1960, devine soția regretatului scriitor Romulus Rusan, iar în 1964 începe să scrie la revista Contemporanul condusa de George Ivascu, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural” și devine studentă a Faculății de Filologie a Universității din Cluj pe care o termină în 1967.
A scris și la revistele Viata Studențească și Amfiteatru. În anul anul 1969 a primit, pentru volumul de poezie „A treia taină”, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obtinut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”.
„În viaţa mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât – folosind un foarte mic artificiu poetic – mărturisesc că n-aş putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind şi după moarte„ afirmă Ana Blandiana în ”Autoportret cu palimpsest.”
Internată în spital din cauza unui ulcer, a scăpat cu viaţă după cutremurul din 4 martie 1977, blocul în care locuia ea şi actorul Toma Caragiu, prăbuşindu-se, iar Romulus Rusan,partenerul său de viață, a fost unul dintre puţinii supravieţuitori găsiţi sub ruinele imobilului.
În anul 1984 a fost interzisă de regimul ceauşist, din cauza publicării a patru poezii, dintre care una conţinea celebrul vers “Eu cred că suntem un popor vegetal”, poemul ajungând în scurtă vreme un fel de manifest dizident.
În ultimii ani ai regimului comunist, face valuri cu personajul “Motanul Arpagic”, unul dintre eroii versurilor dedicate de poetă copiilor, dar pe care toată lumea, de la cenzură, la simpatizanţii scriitoarei, îl asociază cu Nicolae Ceauşescu.
Ana Blandiana este membru fondator al Alianței Cetățenilor și inițiatorul Clubului PEN Român , prezidat de domnia sa.
Împreună cu soțul ei, regretatul Romulus Rusan, a fondat Memorialul pentru revizuirea trecutului comunist Sighet, Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței de la Sighet,), un centru de cercetare, expoziție, muzeu și conferințe din nordul orașului românesc Sighetu Marmației. Scopul de a expune crimele comunismului în țară, de a le înregistra științific și de a face publice rezultatele.
Premii și recunoașteri oficiale
Lucrările sale au apărut în țări ca: Germania, Franța, Italia, SUA, Norvegia, Suedia, Albania, Marea Britanie, Rusia, Ungaria, Polonia, Letonia, Estonia, Serbia și Bulgaria.
A susținut numeroase lecturi, simpozioane și prelegeri în străinătate: Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Norvegia, Austria și a ținut conferințe la numeroase universități, inclusiv Roma, Berlin , Paris , Viena, Praga , Heidelberg , Tübingen, Hamburg și Köln.
Anei Blandiana – Doctor Honoris Causa al Universității din Salamanca – i-au fost traduse în limba spaniolă 11 cărți, unele dintre ele cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Este autoarea a peste 30 de cărți, traduse în 25 de limbi, și a obținut numeroase premii internaționale, printre care Premiul Internațional Vilenica (2002) și Premiul Poetul European al Libertății (2016), precum și Legiunea de Onoare franceză.
Este și una dintre personalitățile apreciate ale Academiei de Poezie „Stephane Mallarme”.
„ Pentru a tinde spre fericire trebuie să credem că fericirea este posibilă, pentru a ne apropia de adevăr trebuie să credem că adevărul poate fi spus. […] Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice.”, mărturisește Ana Blandiana…
A devenit membru titular al Academiei Române pe 29 octombrie 2025.
Poezia sa tulbură, cicatrizează și în final vindecă… răstălmăcește verbul în chinurile facerii versurilor până ajunge să îl răcorească în lacrimă…
Ana Blandiana este unul dintre cei mai importanți martori ai istoriei noastre recente.
La mulți ani, doamna Blandiana!
Urmărește-ne și pe Google News
