Personalități ale teatrului românesc – Alexandru Tocilescu, 79 de ani!

Împlinea 79 de ani, s-a născut după război, pe 27 iulie 1946, dar a purtat toată viața sa un război cu mediocritatea și blazarea. Regizorul, eruditul Alexandru Tocilescu a scris o filă special în istoria artei regizorale.

Articol editat de Anca Bălălău, 27 iulie 2025, 13:59

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din capitală, unde s-a făcut remarcat ca una dintre „prezențele exponențiale ale școlii”, după cum povestea regretatul profesor Ion Toboșaru alias Sir Toby pentru toți studenții care i-au trecut prin mâini.

Cunoscut de prieteni și mediul teatral ca „Toca“, autor, în 1985, al unui Hamlet cu Ion Caramitru în rolul titular (jucat mulți ani, inclusiv în turnee internaționale, după 1989), Alexandru Tocilescu și-a semnat multe dintre cele mai importante montări, de la Antigona la Oblomov și de la Elizaveta Bam la Casa Zoikăi, după Revoluție.

„Toca rămâne, după Liviu Ciulei, cel mai viu regizor cu care am lucrat. Şi lui i-a plăcut să lucreze cu mine, ne-am înţeles bine. El a găsit în spectacolul meu cu Dan Grigore un fel de intimitate spirituală şi a preluat această idee mai târziu, sugerând relaţia dintre Hamlet şi umbra tatălui lui Hamlet, care nu apare ca personaj, fiind înlocuită cu acest simbol şi cu un glas profund, care spunea textul stafiei, glasul extraordinar de bogat în armonice, cum spunem noi, al unui preot dintr-o biserică din Bucureşti”, spunea regretatul și el, Ion Caramitru, care a fost unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi ai lui Hamlet din toate timpurile, în montarea lui Tocilescu.

Alexandru Tocilescu a abordat în mod original atât texte clasice cât și contemporane, cu rafinament, cu subtilitate, reinventându-se cu fiecare spectacol, dar în același timp abandonându-se total profesiei sale, menirii sale regizorale.

A montat cu succes piese ca „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu”, „Hamlet”, „Elizaveta Bam”, „Comedie roşie” (în cadrul programului Teatrului Naţional Bucureşti „Procesul comunismului prin teatru”), „Casa Zoicăi”, „Eduard al III-lea”, „Sfârşit de partidă”, „Comedie roşie”, „Oblomov”, „Amanţii însângeraţi”, „Nevestele vesele din Windsor”, „Cabala big-oţilor”, „Eduard al III-lea” etc. Printre filmele regizate de Alexandru Tocilescu se numără „Bani de dus, bani de-ntors” (2005), „Ultima haltă în Paradis” (2002) şi „Tristeţea vânzătorului de sticle goale” (1981).

„Toca chiar a știut ce înseamnă miracolul teatrului.A fost cel mai rebel și liber spirit din lumea noastră teatrală. Profunzimile lui Alexandru Tocilescu le-au înțeles cei care l-au iubit, dar le-a intuit întotdeauna și publicul său. Inteligența sa sclipitoare, cultura sa, spiritul ludic l-au însoțit întotdeauna în viață și în tot ce a creat. Nu a vrut niciodată să fie ca și ceilalți, a vrut să fie el însuși. A știut ce înseamnă prietenia și și-a iubit prietenii până la capăt și dincolo de capăt. Cine poate uita o provocare teatrală, și nu numai, care s-a numit „Tartuffe” și „Cabala bigoților”, pe care Tocilescu le-a propus la „Bulandra” să se joace – una într-o seară și una în cealaltă seară, ca pe un spectacol complet, ca pe o dorință ca spectatorii să nu părăsească de fapt teatrul. Cine poate să uite ce a însemnat „Hamletul” lui de la „Bulandra” în anii ’80 – un manifest, un protest, o formă de rezistență în cultură. Toca a iubit viața, a iubit teatrul. Toca chiar a știut ce înseamnă miracolul teatrului“, a mărturisit pentru Radio România Reșița, criticul de teatru și apropiat al regretatului Alexandru Tocilescu, Marina Constantinescu.

„Toca“ făcea parte din marii boieri ai teatrului, marii artişti pentru care este importantă descoperirea spectacolului împreună cu scenografii, cu actorii, cu prietenii.

„Am avut tupeul de a nu-mi fi frică de nimeni, nici de prieteni, nici de lumea de afară. Ce dacă, într-o zi, am rugat-o pe o prietenă să îmi aducă de la bărbat-su o casetă cu muzică mexicană, iar pe caseta aia era înregistrată discuţia de la mine din cameră, avută cu două zile înainte“, mărturisea de Ziua Mondială a Teatrului , pe 27 martie 2011, într-una dintre Conferinţele Teatrului Naţional din Bucureşti… și nu i-a fost,sau noi nu am remarcat niciodată dacă marelui regizor i-a fost teamă de ce-va, poate doar de el…

Şi a venit acea zi tristă de 29 noiembrie a anului 2011 ce a însemnat cu negru în calendarul teatrului românesc… atunci, pleca Toca la vârsta de 65 de ani… în ultima sa zi de viață a mers la teatru la „Bu-landra”, Sala „Liviu Ciulei”, unde repeta la noua piesă – „Prieteni” de Kobo Abe…

În afară de o maladie cardiacă regizorul suferea printre altele și de o insuficiență renală, pentru care făcea dializă de mai multă vreme.

 În iulie 2011, Alexandru Tocilescu a devenit primul regizor român care a primit o stea pe Aleea Celebrităților din București.

Premii:

1999: Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol (O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Teatrul Național București)

2002: Premiul UNITER pentru întreaga activitate

2006: Premiul pentru „cea mai bună regie” cu piesa O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu la Festi-valului Comediei Romanesti – festCO

Este greu să vorbești despre un Artist, este greu să înțelegi un Artist, dar cel mai greu este fără … Artist… fără Alexandru Tocilescu…

Maestre, ne este DOR de dumneata!