Laudatio in memoriam, Mircea Albulescu #91
O mare voce care a ajuns în casele românilor prin intermediul Radio România este Mircea Albulescu, cel care spunea: ‘’Radioul este locul unde mi-am trăit… o altă viaţă a vieţii mele’’.
Articol editat de Anca Bălălău, 4 octombrie 2025, 13:19
Mircea Albulescu a venit pe lume în 4 octombrie 1934, purtând prenumele bunicului, Iorgu… Mircea, i-a spus mama sa si aşa a rămas. Tatăl său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de fanfară militară. Mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski. Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la Biserica Bărăția. Acolo a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind ortodox, asemeni tatălui.
A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular. A fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București dar a jucat și rolul Dinu din Lupii, în regia lui Moni Ghelerter, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.
A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.
Examenul de diplomă l-a susținut cu rolurile Alexei din Tragedia optimistă și Satin din Azilul de noapte, spectacole în regia lui Ion Cojar. A debutat cinematografic, în 1955, în pelicula Alarmă în munți în regia lui Dinu Negreanu.
A jucat în sute de spectacole pe scenele Teatrului Municipal din Bucureşti, Teatrului de Comedie şi Teatrului Naţional din Bucureşti. A interpretat peste 300 de roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care îl consideră cea mai prodigioasă dintre activităţile sale. Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil Petrescu.
La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.
Este Doctor în Arte la UNATC, cu o teză de doctorat dedicată convertibilităţii mijloacelor de expresie actoricească în teatrul radiofonic, unde a fost şi profesor la catedra de Arta Actorului.
În paralel cu activitatea sa de pe scenă, Mircea Albulescu a făcut, timp de 40 de ani, teatru radiofonic, interpretând peste 300 de roluri memorabile. De asemenea, a avut roluri și în piese de teatru difuzate la Televiziunea Română. Tot în cadrul Televiziunii Române, a fost prezentator al emisiunii ”Istoria literaturii române” realizată de Cornel Mihalache (2004). La Pro TV a prezentat emisiunea ”Am întâlnit și români fericiți” (1997-1998).
„Dragostea mea s-a menit a fi Teatrul Radiofonic, pentru că propune printre altele cel mai spectaculos pariu pe care îl poate imagina vreo îndeletnicire artistică dintre cele care populează visele realizatorilor teatrului radiofonic: să vezi, auzind! Radioul este locul unde mi-am trăit… o altă viaţă a vieţii mele.”spunea Maestrul Albulescu.
Ca profesor la Facultatea de Teatru a îndrumat generaţii de actori dintre care Elvira Deatcu, Florin Piersic Jr., Nataşa Raab, Adrian Titieni, Irina Movilă, Alexandreu Jitea, Irina Cojar, Eugen Drăghin şi mulţi alţii.
’’ Astăzi, 4 octombrie, Mircea Albulescu ar fi împlinit 91 de ani. Noventa de ani de lumină, de glas, de vibrație, de adevăr. Dar pentru mine, Maestre, dumneavoastră nu ați plecat niciodată. Sunteți acolo, în fiecare respirație de scenă, în fiecare clipă în care caut sensul unui gest, al unui cuvânt, al unei tăceri. Ați fost mai mult decât profesorul meu de actorie. Ați fost un părinte spiritual, un sculptor de suflete. Nu m-ați învățat doar cum se joacă un rol — m-ați învățat cum se trăiește frumos, cu demnitate și cu focul viu al pasiunii.
Îmi răsună și acum vocea dumneavoastră, caldă și gravă: „Actorul nu cere aplauze. Actorul dăruiește.”
Maestre, dumneavoastră nu mi-ați pus în mâini pâine, ci cozonac — acel cozonac al artei adevărate, făcut din lacrimi, sudoare, iubire și har. M-ați hrănit cu frumusețe, cu sens, cu credință în scenă și în om.
Astăzi, ridic privirea spre cer și vă spun din toată inima:
Vă mulțumesc. Pentru tot. Pentru drumul meu, care poartă pașii dumneavoastră în fiecare pas al meu.
La mulți ani, Maestre, acolo unde stelele vă țin locul reflectorului.’’ Scrie pe pagina sa de socializare, actorul arădean, Zoltan Lovaș, fost student al maestrului.
„Bunilor, dumneavoastră,intraţi în Biserica Teatrului cu speranţa curată,lepădaţi, de la rădăcina florilor aşteptării, cuţitele de gheaţă care spintecă miresmele încă nevisate de somnul grădinii. Intraţi în sala de teatru lăsând la garderobă spinii,intraţi în piesa noastră. Iubiţi-vă CABOTINII!”-perora testamentar, Mircea Albulescu
Actorul a fost membru al Uniunii Ziariștilor. A colaborat mulți ani cu reviste dedicate teatrului și cinematografiei, dar și cu alte publicații. Mircea Albulescu este și autor de versuri și proză scurtă al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”
Printre premiile pe care le-a primit de-a lungul carierei trebuie amintit „Premiul Național pentru întreaga activitate artistică”, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor în 2003, dar și „Premiul pentru întreaga activitate”, primit la Gala Premiilor UNITER 2005.
Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești: Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Amza Pellea (postum), Maia Morgenstern, Alexandru Tocilescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei și Sebastian Papaiani.
La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: „Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu”.
Urmărește-ne și pe Google News
