Descoperit de Nae Ionescu și ucis de un camion: Mihail Sebastian rămâne unul dintre cei mai mari dramaturgi români

„Este între spectacolul lumii şi mine o dungă de obscuritate şi una de lumină, pe care o păstrez intactă, fără sentimentul acela mărunt căruia i se spune curiozitate. Pentru o viaţă de om, atâta e de ajuns.” Spunea Mihail Sebastian născut pe 18 octombrie 1907 și plecat într-un mod tragic pe 29 mai 1945, la vârsta de 38 de ani, în plină tinerețe creatoare, lovit de un camion.

Articol editat de Anca Bălălău, 18 octombrie 2025, 17:03

Pe numele adevărat Iosif Hechter, Mihail Sebastian s-a născut, la Brăila, într-o familie evreiască. Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Are o tentativă de a-și da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eșec. Lucrează apoi ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind și avocat pledant. A lucrat ca secretar la o casă de avocatură și mai apoi ca avocat. Intrarea în literatură i-a făcut-o Nae Ionescu, cel care a fost președintele comisiei sale de bacalaureat.
Om de litere, avocat, un dramaturg sensibil și profund, Mihail Sebastian a avut un destin demn de un film trist, din păcate.

Autorul piesei „Steaua fără nume” a avut o existență care a stat sub semnul ghinionului. Pentru a putea pune în scenă „Steaua fără nume”, Mihai Sebastain s-a folosit de un pseudonim: Victor Mincu.
Manuscrisul romanului „Accidentul” i s-a furat și a fost nevoit să reia cartea de la zero, iar piesa Insula a rămas neîncheiată. A fost îndrăgostit iremediabil de frumoasa actriță Leny Caler, cu care a avut o relație neîmplinită.

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orașul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenței), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul Falsificatorii de bani (Les Faux Monnayeurs).
A avut parte de mari întâlniri, prin Nae Ionescu a ajuns să-l cunoască pe Mircea Eliade, de care-l va lega o lungă prietenie. A publicat romanul „Orașul cu salcâmi” în 1935, iar în 1940 apărea romanul de dragoste „Accidentul ”.

Începând cu 1940 a cunoscut prigoana antisemită. I s-a interzis să mai publice ca ziarist, i s-a restras licența de avocat. Din cauza faptului că era evreu, piesele sale au fost interzise.
Una dintre cele mai controversate relații ale lui Sebastian a fost cea cu Lucrețiu Pătrășcanu, ministru al Justiției în primii ani ai comunismului. În romanul „După două mii de ani”, Mihail Sebastian s-a confesat în legătură cu ce înseamnă să fii evreu.
Mihail Sebastian a scris ”Jocul de-a vacanța” pentru una dintre frumusețile Bucureștiului interbelic, actrița Leny Caler de care a fost foarte îndrăgostit. Frumoasa actriță avusese o relație furtunoasă și cu Camil Petrescu.

Pe Mihail Sebastian, Leny l-a cunoscut când era deja căsătorită cu Scarlat Froda. Ea l-a apreciat ca scriitor, nu și ca bărbat. El, în schimb, a sfârșit îndrăgostit nebunește de ea. Leny a vrut să-l cunoască, după ce i-a citit scrierile. Tânărul stângaci Mihail Sebastian s-a îndrăgostit imediat de cea care era deja o celebritate a vremii.

„În entuziasmul și în graba tinereții mele, n-aveam dorință mai vie decît să cunosc, cît mai curînd, autorul al cărui scris mă fermeca, mă tulbura chiar. Și, într-o bună zi, mi-a fost prezentat. Am fost surprinsă și – de ce să nu mărturisesc – chiar puțin dezamăgită cînd l-am văzut. Nu-mi venea să cred că tînărul din fața mea, timid, stîngaci, cu o înfățișare insignifiantă, este autorul, talentatul autor al articolelor din ziare, al nuvelelor care mă încîntaseră”, scria Leny după întâlnirea cu scriitorul.,
Nu se știe dacă Leny l-a iubit cu adevărat pe bărbatul Mihail Sebastian. Mărturiile rămase de pe urma lui arată că scriitorul a divinizat-o pe actriță:
„Aveam aseară, plecînd de la Leni, sentimentul că, dacă m-aș sinucide în chiar noaptea aceea, aș face-o împăcat, aproape cu voie-bună… N-am să-i pot explica niciodată cît de mult înseamnă – sau putea să însemne – ea pentru mine. Și nici eu nu-mi dau seama dacă o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistențe de viață”.

În anul 1945, Mihail Sebastian era un scriitor cunoscut, un dramaturg de succes și un publicist care părea să aibă mulți ani de carieră înainte. Pe 29 mai, viața lui s-a curmat subit, în urma unui accident de mașină. A fost lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din capitală, în apropierea unei stații de tramvai. A murit la câteva minute după impact. Traseul lui Sebastian din ziua morții, ultimele activități și momentul accidentului au fost relatate pe larg în ziarele vremii, la finalul lunii mai 1945.
Șoferul care conducea camionul care i-a adus moartea lui Sebastian a primit doar doi ani de închisoare.Scriitorul a fost înmormântat în cimitirul evreiesc Filantropia.
Piesa Ultima oră s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul Național București, sub direcția lui Zaharia Stancu.

De altfel, după moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul său, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Originalul a fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În prezent originalul se găsește la Universitatea din Ierusalim, frații săi aflându-se în posesia unor copii fotografice.

Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SUA, a creat Fundația „Mihail Sebastian”. După mulți ani de insistență, a obținut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, văduva fratelui scriitorului, Beno) și a încheiat un contract între familie și Editura Humanitas.
Leon Volovici, istoric și critic literar israelian originar din România, a prefațat ediția publicată la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorică care documentează între altele, antisemitismul societății românești în anii războiului (care a dus la masacrarea a între 280.000 și 380.000 evrei cetățeni ai României și ai Ucrainei).
Între timp, Jurnalul a fost publicat și în Franța, SUA, Țările de Jos, Cehia, Germania și Suedia. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în țară cât și în străinătate. 2007 fiind anul centenarului nașterii lui Mihail Sebastian, în țara sa și în străinătate au fost publicate noi studii despre scriitor și creația sa.Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice.

Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a vacanța au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză (Mona, l’étoile sans nom [Mona, steaua fără nume]- 1967), în care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.