De şapte nu îi mai putem transmite urări şi gânduri frumoase, aici pe pământ celui care pe 24 noiembrie împlinea 78 de ani, Emil Hossu.
O tristeţe neînpăcată cu destinul său pământean, o tristeţe ce frământă nedesluşit sufletele celor care s-au bucurat de întâlnirile cu el la teatru, la radio, pe marele şi pe micul ecran.
Emil Hossu a văzut lumina zilei pe 24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului, județul interbelic Sibiu de atunci iar după ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.
În anul 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.
Spre actorie a fost îndrumat de profesorul de română din liceu care a fost impresionat de talentul elevului și i-a spus că ar trebui să facă teatru, despre care îşi amintea:
„Îi port un respect nostalgic permanent. Mi-a dat să joc «moș Tănase» din «Răzvan și Vidra» și, probabil, impresionat de compoziția mea, a spus: «Milule, trebuie să faci teatru»”.
Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare.
A debutat în film în 1967, dar s-a remarcat în 1975, în seria ”Toamna bobocilor”, dar primele roluri plătite au fost la teatrul radiofonic, apoi a devenit actor la Teatrul Nottara din București unde a jucat până în ultima zi a vieții.
Printre cele mai cunoscute persoanje întruchipate de Emil Hossu se numără „ziaristul Victor Mirea” – zis „Balaurul”, din „Secretul lui Bachus”… Primul rol într-un film românesc l-a avut în 1967/pelicula „Cerul începe la etajul III”; a mai interpretat roluri în filme precum „Balanța” (1992), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), „Liceenii în alertă” (1993), „Oglinda” (1993), „Fetele Marinarului” (serial realizat de grupul „Intact”, în 2009)/intrase, din păcate, pe „culoarul telenovelelor”, a putut fi văzut și în producția „Chiquititas”/; cei mai prolifici ani în cinematografie au fost 1984 și 1985, cand a jucat în șase filme: „Noi, cei din linia întâi” (1985); „Secretul lui Nemesis” (1985), „Vara sentimentală” (1985), „Eroii n-au vârstă (1984)”, „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984)…
A fost căsătorit cu violonista Ana Hossu, copilul lor fiind Dan-Mihai Hossu. Cei doi au divorțat, iar Emil Hossu a găsit fericirea alături de colega sa de teatru, Catrinel Dumitrescu.
«Milu», după cum îi spuneau prietenii a iubit viaţa, teatrul şi tot ceea ce punea frumosul la rang de artă.
„Dacă, lipsit de modestie, realizez în multe ocazii că mă bucur de simpatia publicului, înseamnă că mi-am îndeplinit o parte din «rolul» pe care mi l-am asumat, şi anume acela de a fi intermediar între autor (dramaturg, scenarist, regizor) şi spectatori, înlesnindu-le perceperea mesajului artistic cu mai multă uşurinţă”, mărturisea regretatul actor.
A jucat, chiar de la început, în două teatre bucureştene – «Giuleşti» şi «Nottara».
Teatrul pe care l-a iubit necondiţionat a rămas «Nottara». Şi, poate tocmai de aceea, Dumnezeu i-a îngăduit să iasă din scena vieţii înconjurat de mai toţi colegii, chiar în foaierul Sălii «George Constantin», în vreme ce, în foaierul de sus, publicul aştepta să intre la spectacol.
„Dumnezeu să-l odihnească pe dragul de «Milu», de-a pururi tânăr şi ferice!”, se arăta într-un comunicat, din 25 ianuarie 2012, al Teatrului „Nottara”…
A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.
Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
Emil Hossu a plecat la vârsta de 70 de ani în distribuţia veşniciei… pe 25 ianuarie 2012, în timpul unei repetiţii la piesa de teatru ”Aniversarea”, în care juca alături de soţia sa, actriţa Catrinel Dumitrescu, în urma unui infarct miocardic. Ultimele cuvinte ale actorului au fost: Te iubesc, Catrinel.
„Nu poate fi iubit cineva care nu iubeşte pe nimeni” , afirma artistul, iar noi, astăzi, în numele unei iubiri veşnice îi spunem, La Mulţi Ani, în amintire, Emil Hossu!
Anca Bica Bălălău
Sursa foto:R.R.
