Complexul Muzeal Arad propune ca „Exponat al lunii mai”, fotografii de la inundaţiile din 1932, deoarece anul acesta s-au împlinit 90 de ani de la tragicul eveniment. Fotografiile fac parte din Colecţia de istorie a muzeului şi sunt expuse în Muzeul de Ştiinţe ale Naturii – Palatul Cultural Arad, intrarea dinspre Parcul copiilor.

Interpretând date adunate de predecesorii săi în jurnalul mânăstirii de care aparţinea, Lakatos Ottó, călugărul minorit căruia în 1881 i-a fost publicată lucrarea monografică ,,Istoria Aradului”, este primul istoric local care reuşeşte să stabilească o cronologie a calamităţilor. Din ea aflăm că în intervalul 1738 – 1850, Mureşul s-a revărsat asupra Aradului de 32 de ori, uneori chiar de mai multe ori în acelaşi an. Mai adăugăm încă o inundaţie în 1876, aşadar 33 şi ajungem la poate cea mai cunoscută revărsare în conştiinţa colectivă a localnicilor, cea din primăvara anului 1932.
Fotografiile prezintă un loc cunoscut de arădeni: sediul asociaţiei de canotaj a Clubului Sportiv Voinţa. Inaugurată în 1927, clădirea situată în spatele Palatului Cultural, dincolo de digul ce protejează Aradul de Mureş, aşadar într-un loc expus furiei apelor, a fost inundată de 4 ori în cei aproape 100 de ani de când a fost construită. Două dintre aceste ocazii nefericite s-au petrecut chiar în anul de care vorbim, 1932.
După o iarnă extrem de geroasă, cu zăpadă multă căzută în munţi şi cu râurile îngheţate bocnă, problemele au început pe la jumătatea lunii martie. Pe fondul încălzirii vremii, gheaţa a pornit-o la vale şi s-a strâns din loc în loc, în baraje uriaşe care formau în spatele lor adevărate lacuri de acumulare. Un astfel de dop a apărut şi sub podul Elisabeta, amplasat pe locul actualului pod Decebal. În consecinţă, în 20 martie pe malul dinspre oraş, între Micălaca şi pod, apa a ajuns până la dig, clădirile din interiorul acestuia fiind inundate până la ferestre.
La începutul lunii aprilie, topirea rapidă a zăpezilor din munţi a umflat aproape toate cursurile de apă din bazinul hidrografic al Mureşului. Aflat pe cursul inferior, Aradul a fost lovit din plin de consecinţele acestui fenomen, cel mai dramatic moment survenind în 7 aprilie când apele au înghiţit la propriu tot cartierul Micălaca, un sat în toată regula în vremea aceea. Din estimările Prefecturii Arad, din 114 case – câte număra aşezarea – 108 s-au prăbuşit în urma inundaţiilor. Deşi au fost avertizaţi din timp de pericol, majoritatea localnicilor au crezut că vor scăpa cumva ca prin minune, aşa că apa i-a surprins în case. Din fericire nu a murit nimeni.
Cartierele Subcetate, Alfa şi Ceala au fost, de asemenea inundate, şi a fost distrus terasamentul căii ferate Arad- Timişoara. Pentru că apele au spart digurile în amonte, centrul Aradului a fost cruţat de data aceasta. Nu şi clădirile din interiorul digurilor cum e Baza Voinţa, de exemplu. Pe peretele dinspre Mureş se poate vedea cota apelor din mai 1970, o altă ocazie tristă în care Muresul s-a gândit să ne arate cine e stăpân pe aici!
” – Witman Anikó, muzeograf la Complexul Muzeal Arad.