De la Radio Reșița, La Mulți Ani, Vasile Șeicaru!

Ai fost fericit? Ce înseamnă fericirea pentru tine,Vale? Este una dintre întrebările la care a răspuns la Radio România Reșița, aniversatul zilei, Vasile Șeicaru… a răspuns simplu cu un firesc înăscut:

Articol editat de Anca Bălălău, 10 iulie 2025, 14:15

’’Fericirea nu este un concept, nu este măcar un sentiment sau o dorință dusă până la extremism. Îți dorești să fi fericit neștiind ce înseamnă asta. Am aflat în viața asta că între creier, conștiință și memorie , ai crede că în momentul când te naști, creierul naște conștiința, nu. Conștiința primește un creierpe care trebuie să-l folosească. Tot ce se întâmplă în viața noastră de zi cu zi, e pus undeva și nu se pierde absolut nimic, memoria nu se pierde, noi pierdem instrumentul de manifestare-neuronii. Eu din când în când mă uit în spate și mă las surprins, ăsta-i racul, mă las surprins de filmul pe care l-am trăit. Ceea ce am trăit eu, legat de ieri, este un film. Ce se întâmplă mâine este o închipuire. E o nebunie să spui că viața este doar ce trăiești acum.Depinde ce lași în urmă, tu poți să trăiești o viață de chin, dar contează ce ai lăsat,’’ a fost răspunsul său.

Nu știm cât de fericit a fost artistul, dar nu putem nici măcar bănui câți oameni a făcut și face fericiți prin muzica sa al cărui mesaj rămâne unul solid și actual.

Vasile Șeicaru a venit pe lume pe 10 iulie 1951 în Galați pentru a deveni muzician, cântăreț, compozitor și autor român. Vale, după cum îi spun prietenii, a precizat:

’’ Am terminat Liceul nr: 4, din Galați (Liceu cu program de educație fizică). Am făcut sport de performanță ( 800-1500m), Fița Lovin (campioana europeană la 800m, și mondială la cros), fiindu-mi colegă de clasă . După liceu, am absolvit Facultatea de Educație fizică din cadrul Universității din Galați, terminând cu specializarea – înot. Am fost profesor de educație fizică timp de 7 ani, în Galați la Școala Gen. 22, dar ci în comuna Oancea,județul Galați. Pentru scurt timp am predat și la Școala nr. 11 din Galați. Am facut timp de doi ani naveta de la Galați la Oancea.

Am « învațat » să cânt la chitară la Casa Pionierilor din Galați, unde de fapt n-am învățat nimic. Am fost autodidact. Învățam cântece de la radio, din filme și de pe discuri. Prin clasa a 7-a, am avut prima chitară (de fapt părinții voiau să-mi cumpere un acordeon, dar eu l-am refuzat ).

Pe la 16 ani am avut și prima trupa de rock, „Atletic”. Cântam piese din Beatles și din repertoriul altor trupe la modă pe atunci. Apoi a debutat în formația Cristal ca solist vocal în 1970.
Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacăra, fiind recrutat de însuși Adrian Păunescu în timpul unei transmisiuni tv din Galați. I s-a cerut să interpreteze o melodie la alegere și Vasile a ales o melodie a lui Paul Tutungiu.

După audiție, Adrian Păunescu îi spune: „Gândește-te bine: Ai putea mâine dimineață la 7:30 să fii la autocar și să devii membru al cenaclului Flacăra sau să rămâi „țârcovnic” de educație fizică toată viața la Galați!”. La acea dată Vasile era profesor de educație fizică în comuna natală – Oancea din județul Galați.
A doua zi a fost la autocar și pentru 2 ani a cântat doar acea piesă la serbările cenaclului Flacăra prin toată țara până când Adrian Păunescu s-a „milostivit” să-l lase să lanseze și alte piese mai mult ori mai puțin „altoite” de mâna sa.
În 1984, ca urmare a unor neînțelegeri cu Adrian Păunescu, părăsește Cenaclul Flacăra, motive pe care nu dorește să le facă publice.
„Îl iubesc pe Dumnezeu și nu mă uit niciodată cu ură spre cer.” este unul dintre mottourile sale de pe pagina sa de Facebook
Își continuă activitatea de solist folk, apărând pe scenă alături de cunoscuți artiști din zona rock, pop și folk. Din 1990 evoluează în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în țară și peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia). Participă la cele mai importante manifestări folk naționale (Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa „Dacă toate-acestea fi-vor învățate”, Festivalul National de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia primește în 1996 Marele Premiu pentru întreaga activitate), dar și internaționale (Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primește premiul presei pentru piesa „Lumina”).
Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Ștefan Hrușcă, dar și cu regretatul Victor Socaciu, împreună cu care concertează în țară și mai ales în afară: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franța, Belgia, Grecia, Italia etc. În prezent, susține prin țară concerte live, spectacole „de autor” organizate de o echipă completă (manager, sunetiști, tehnicieni).

În anul 2006 primește din partea Președintelui României „Ordinul Cultural în Grad de Cavaler”. În 2009 a devenit cetățean de onoare al orașului Galați iar în 2019 a devenit cetățean de onoare al orașului București. Gândul nostru pleacă de la Reșița spre Vale cu ocazia împlinirii celor 74 de ani. Cerându-I un gând pentru ascultătorii și cititorii noștri, a transmis simplu:
’’Bucuria mea până la final este ca într-o seară de concerte eu cu cântecele mele, voi cu sufletele deschise pentru a le primii. Dacă ți se aud pașii la final, când pleci din scenă, ceva nu e în regulă și nu trebuia să fi mers până acolo. M-aș uita în ochii lor și le-aș spune-Nu vă lasați păcăliți!’’

La mulți ani, Vasile Șeicaru!