De ani de zile, am parafrazat această amară concluzie a împăratului roman Marcus Aurelius (el scrisese UITAREA). Contrazicându-l, așadar pe ilustrul filosof! Ca fost muzeograf, știu sigur că faptele bune rămân peste veacuri!

În numele vechiului colectiv de la Muzeul Județean Reșița, (în prezent Muzeul Banatului Montan), dorim să anunțăm trista vestea despre plecarea spre veșnicie a istoricului arheolog, Ilie Victor Uzum  (25.09.1938, Reșița – 4.03.2022, Pfaffenhofen an der Ilm, Germania).

Absolvent eminent al  Universității „Babeș-Bolyai”/ Facultatea de Istorie-Filosofie din Cluj-Napoca, a fost cercetător științific (1966-1967) la Institutul de Istorie și Arheologie din Cluj-Napoca (cu care apoi a continuat colaborarea, precum si cu MUZEUL de Istorie al Transilvaniei pentru cercetările arheologice din Banatul Montan) . A revenit în orașul natal, activând ca director al Muzeului orășenesc din Reșița (1967 – 1968). În perioada anilor 1968 – 1990 a fost director al Muzeului Județean Caraș-Severin. A fost membru al Comisiei pentru aprobarea cercetărilor arheologice din România, membru în Secția Română a ICOM în cadrul UNESCO (1978 –1991), redactor responsabil al revistei Banatica (1971 – 1990) și secretar de redacție la Caietele Banatica (1971 – 1990). Colaborări la periodice: Acta Musei Napocensis, Banatica, Blater der Geschichte (Germania), Crisia, Drobeta, Flamura, Revista muzeelor, Semenicul, Tibiscus).  A condus cerceările arheologice în cetățile și siturile de la  Ilidia (mândru de originile materne din această străveche localitate, din familia  renumitului scriitor militant, dr. ION ȚEICU), Gornea, Pescari/Coronini, Cuptoare (Cornea) Reșița (Ogășele). A fost unul dintre autorii monumentalei monografii a Reșiței, UZINE, 200 ani, 1971, capitole care și azi își păstrează veridicitatea.

Detalii mai multe pot fi găsite în portalul Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș/ https://www.muzeul-caransebes.ro/in-memoriam-ilie…/…,, .

Începând din 1990, s-a stabilit în Germania, în localitatea menționată.  Și-a continuat, până la pensionare, activitatea arheologică (mai ales intervenții de salvare), poposind, apoi, pe meleagurile natale, prin vizite și intâlniri cu foștii colegi. A fost mereu înconjurat cu dragoste de cei patru copii, de care era atât de mândru (si avea pentru ce) și de nepretuita sa sotie, prof. Hella Uzum (Diettrich). Iar scrierile și faptele dumnealui vor rămâne peste veacuri, în ciuda vremurilor!

A avut o personalitate puternică, uneori, greu de înfruntat, o clarviziune deosebită de istoric și muzeograf. A creat un muzeu recunoscut! Când participam la sesiuni științifice, se șoptea că participă „”INSTITUTUL… lui UZUM””. Fiindcă a contribuit esențial la multe cariere prestigioase, ne-a stabilit fiecăruia specializări  specifice  și necesare pentru UN MUZEU! A fost dăruit comunității din Reșița (născut la poalele Driglovățului)  din Banatul Montan,  a propus și proiecte, din păcate, nerealizate, despre MUZEUL INDUSTRIEI, a contribuit la salvarea multor vestigii tehnice, acum păstrate în muzeul reșițean. Și A FOST UN adevărat LIDER, care a ținut mult la echipa lui!

VINERI, 11.03.2022, la orele 13.30 (RO-corespunde cu ora funeraliilor din Germania) va fi înălțată o slujbă de pomenire la biserica „”ADORMIREA MAICII DOMNULUI”” din Reșița, cartierul Muncitoresc.

ETERNA GRATITUDINE A NOASTRĂ, NEUITARE VEȘNICĂ, domnului Ilie Uzum ! SIT TIBI TERRA levis ! Fie-ți țărâna ușoară!

Sursa: dr.ist. Dana Bălănescu, numismat, dr.ist Adriana  Radu (Oprinescu), arheolog, prof.univ.dr. Martin Olaru, geograf