Rețeta românească: Plăcinta pădurenească

Rubrica de Duminică este consacrată mâncărurilor românești. Îmi face o deosebită plăcere să descoper vechi rețete din bucătăriile regiunilor românești și binențeles să le și prepar.

Plăcinta pădurenească este un deliciu culinar așezat la loc de cinste în bucătăria tradițională a pădurenilor din Munții Poiana Ruscă. Originea rețetei după care se gătesc aceste delicii nu se cunoaște, însă oamenii locului spun că respectivele delicatese s-ar înrudi cu preparate ce făceau parte din hrana dacilor.

Plăcintele pădurenești, cu siguranță, sunt cele mai reprezentative pentru Ținutul Pădurenilor, iar pădurenii le pregătesc la evenimente speciale ale comunității sau când primesc oaspeți veniți de pe alte meleaguri. Mai trebuie să spun, cu toate că v-ați dat seama mai demult, că Ținutul Pădurenilor are multe în comun cu Banatul, de vorbe, de mâncare și de muzică. Chiar și o parte din straiele de sărbătoare au multe în comun.

Ţinutul Pădurenilor se întinde pe versantul estic al Munţilor Poiana Ruscă, între Valea Cernei şi Valea Mureşului, cuprinde 40 de sate şi cătune, dintre care 33 sunt aşezate pe culmile dealurilor netede şi despădurite, între altitudinea de 600 m şi 1.100 m, iar celelalte şapte, pe văile unor râuri: Cerna, Vălăriţa, Florese, Runcu şi Zlaşti. Locuitorii au fost numiţi „pădureni” de vecinii lor din Ţara Haţegului şi din celelalte zone limitrofe pentru faptul că întreg ţinutul este înconjurat de păduri, nu poţi ajunge aici, din orice parte ai veni, fără să traversezi o pădure.

Deşi primul sat pădurenesc apare menţionat într-un document în anul 1297 (satul Ruda, comuna Ghelari), sunt destule alte dovezi materiale care susţin că pe aceste meleaguri au existat o viaţă şi o activitate omenească cu mult timp înainte, încă din perioada preistorică, conform discoverhunedoara.com.

Cea mai importantă manifestare etnofolclorică a ținutului este Festivalul Pădurenilor, organizat anual în luna august la Poieniţa Voinii, locul de naștere a regretatului Drăgan Muntean. După trecerea la cele veșnice festivalului i s-a conferit numele său.

În 2019 rețeta plăcintelor pădurenești cu brânză a fost inclusă in colecția ZESTREA CULINARĂ a României (volumul 2). Tot din 2019 se organizează și un Festival al Plăcintelor Pădurenești care are loc la Poiana Răchițelii, comuna Cerbăl în a doua duminică a postului Adormirii Maicii Domnului, am aflat de pe site-ul tinutulpadurenilor.eu. Tot de acolo am luat și rețeta.

Pregătim aluatul din următoarele ingredientele: un kg de făină, 50 de grame de drojdie proaspătă sau două plicuri drojdie uscată, jumătate de  linguriță de zahăr, o linguriță de sare. Mai punem deoparte făină pentru presărat și ulei de încins tigaia în care gătim plăcintele. Frământăm aluatul până se desprinde de pe vas, dar să nu fie ferm, să mai fie puțin lipicios. Se poate folosi și un robot de bucătărie ca pentru orice aluat.

Când se dezlipește de pe marginile vasului cu ușurință îl acoperim cu făină și cu o cârpă și îl lăsăm sa dospească circa 15 minute.

Cât timp așteptăm să crească aluatul pregătim umplutura sau scrobul cum îi spun pădurenii. Într-un vas combinăm 300 de gr. de brânză de burduf, tot 300 de gr. dar de brânză dulce de vacă sau zămătișă cum îi spun oamenii locului, o lingură bună de mălai, 200 de gr. de smântână de casă sau cât mai groasă și grasă, 3-4 ouă și opțional mărar tocat. Amestecăm bine toate ingredientele așa încât să devină o pastă nu foarte curgătoare. Este posibil ca în cazul în care folosim smântâna de la magazin să nu trebuiască folosită toată cantitatea sau să mai completăm cu mălai pentru a o îngroșa.

Întindem aluatul în formă rotundă de 26 cm și foarte subțire apoi îl împăturim și tăiem unghiurile ascuțite astfel încât după desfășurare să formeze un hexagon. Așezăm aluatul pe un fund rotund. Marginile plăcintei vor ieșii în afară.

În mijloc se pun 2-3 linguri de scrob, întindem cu grijă până la primele crestături, apoi împăturăm trăgând ușor razele de aluat din două în două pe care le aducem către centrul plăcintei.

După ce este împăturită o punem pe o lespede sau pe o tigaie de fontă încinsă bine. Tigaia se unge cu puțin ulei. Trebuie lăsată să se rumenească ușor pe ambele părți. Sunt mai gustoase dacă se servesc proaspete și fierbinți. Poftă bună și să aveți parte numai de bine.

(Daniel Babun)

Cele mai citite

Related Articles