În a doua zi a săptămânii traversăm Atlanticul și pătrundem prin intermediul preparatelor culinare în bucătăria Americi de Nord, de Sud sau Centrale. Astăzi în centrul atenției este gastronomia din Quebec. Este o provincie francofonă din Canada, iar limba franceză este singura limbă oficială a provinciei.
În Quebec sunt inspectori lingviști care verifică folosirea limbii franceze în localurile comerciale. Québecul este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de peste 7 milioane de locuitori. Cele zece provincii și trei teritorii ale Canadei formează cel de-al doilea stat ca suprafață din lume după Rusia. Populația este mică în comparație cu teritoriul, fiind de aproximativ 40 de milioane de locuitori. Prin comparație cu teritoriile, provinciile se bucură de o mai mare autonomie din partea guvernului federal canadian.
Quebecul este de departe cel mai mare producător de sirop de arțar din lume. Au trecut vremurile în care bucătăria din Quebec se limita la câteva mâncăruri tradiționale hrănitoare și revigorante. Timp de zeci de ani, cuvântul gastronomie s-a referit doar la bucătăria franceză, niciodată la bucătăria din Quebec. De la începutul anilor 2000, a apărut o nouă bucătărie în Quebec, care este mult mai sofisticată decât cea tradițională.
O nouă generație de bucătari lucrează la prepararea celor mai bune produse locale: pește și fructe de mare, miel, vânat, legume, brânzeturi, fructe de pădure de sezon. Noua generație de bucătari se inspiră mai mult din gastronomia mediteraneeană decât din cea americană. Moștenirea culinară și bucătăria tradițională a nativilor canadieni (irochezi și algonchini) a fost preluată și ea de bucătari.
Bucătăria fusion, care a apărut pe coasta de vest a Canadei în anii 1990, este și ea în vogă. Ideea este de a combina produsele locale și aromele exotice preluate de la comunitățile de imigranți. Un mix culinar creativ și modern, dominat de note dulci și sărate dar și mediteraneene sau asiatice. Bucătăria organică, vegetariană și vegană este, de asemenea, răspândită și mult mai imaginativă decât în Europa.
Rețeta
Pentru astăzi m-am oprit la o friptură cu sirop de arțar. Ne trebuie trei kg de șuncă de porc sărată și afumată, o stică de sirop de arțar, două căni de suc natural de mere, două căni de supă de pui, doi căței de usturoi zdrobiți, muștar, cartofi, varză de Bruxelles prăjită, sare și piper.
Folosind un cuțit ascuțit se elimină șoricul și se subțiază stratul de grăsime de pe suprafața șuncii. Tot cu cuțitul se fac fante de aproximativ 5 mm adâncime pe suprafața grăsimii și a cărnii. După aceea se lasă deoparte.
Într-o oală mare, turnăm siropul de arțar și-l aducem la fierbere. După ce a început să fiarbă reducem focul la minim și fierbem 5 minute sau până când se reduce ușor. Turnăm sucul de mere, bulionul de pui, usturoiul și puțină sare. Amestecăm totul bine. Asezonăm șunca rezervată cu piper după care o coacem în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius timp de două ore. Vasul în care se gătește trebuie să fie acoperit.
După două ore îndepărtăm capacul, turnăm amestecul de sirop de arțar, suc de mere, bulion de pui și usturoi și continuăm să gătim în cuptor timp de încă o oră. Carnea trebuie unsă constant cu lichidul din vasul în care se gătește. După ce s-a preparat scoatem șunca din cuptor, o punem pe un blat de lucru și o acoperim cu folie de aluminiu. O lăsăm la odihnă 20 de minute.
În acest timp luăm sosul format în timpul gătirii și-l aducem la fierbere la foc mic timp de zece minute. Tăiem șunca în felii subțiri și servim cu sos, cartofii cu muștar și salata de varză de Bruxelles prăjită. Pentru a ne limita consumul de sare, putem desaliniza șunca.
Poftă bună și gătiți cu dragoste.
(Daniel Babun)
