Sala 208 a unităţii de învăţământ din Reşiţa poartă, începând de miercuri, 17 februarie numele autorului de expresie germană Rolf Gunter Bossert.
Cei care au făcut demersurile, susţinuţi de conducerea liceului şi de alţi oameni de cultură cărăşeni, a fost Erwin Josef Ţigla – preşedintele Asociaţiei germane de cultură şi educaţie a adulţilor Reşiţa, el însuşi absolvent al acestei instituţii de învăţământ, cea mai veche şcoală îndealtfel din municipiul de pe Bârzava.
O sală de clasă a primit astfel numele lui Rolf Bossert, fost elev al acestei şcoli, iar directorul prof. Boris Vatzulik alături de profesorul titular al catedrei de limba germană maternă Sonia Maria Chwoika şi bibliotecarul Lenuţa Petruţi au dezvelit plăcuţa comemorativă aşezată în dreptul clasei cu activitate multiplă de la etajul doi al instituţiei şcolare.
Dar cine a fost omul de cultură Rolf Bossert şi care a fost aportul său adus culturii şi literaturii de expresie germană din România:
Rolf Bossert s-a născut pe data de 16 decembrie 1952 la Reşiţa. Aici a terminat liceul, studiind apoi la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Filologie (germana şi engleza). După terminarea facultăţii a lucrat ca profesor de germană la Buşteni, apoi ca instructor la Casa de Cultură „Friedrich Schiller“ din Bucureşti, iar de la sfîrşitul anului 1981 ca redactor la editura „Meridiane“ şi apoi la editura „Kriterion“.Bossert a fost unul din cei mai importanţi scriitori germani din România. A debutat în anul 1971 cu poezii în revista „Neue Literatur“. Între anii 1972 şi 1975 a fost membru al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat). Bossert şi-a continuat activitatea literară şi după destrămarea violentă a grupului al cărui „membru corespondent” era, fiind stabilit la Bucureşti, precum menţionează şi unele documente din arhiva CNSAS.
După numeroase tracasări din partea Securităţii, Bossert a părăsit definitiv România la sfârşitul anului 1985. Pe data de 17 februarie 1986, agenţiile de presă anunţau moartea prematură a poetului, precizând că s-a sinucis la Frankfurt pe Main la doar 33 de ani de viaţă. În jurul morţii poetului au circulat diverse speculaţii potrivit cărora Securitatea română ar fi fost implicată în această dispariţie neaşteptată. Dovezi concrete nu există.
Există în schimb dovezi documentare legate de metodele de intimidare, de presiunile exercitate asupra poetului, cât şi despre agresarea sa de către necunoscuţi în 1981. O relatare despre acest incident, descoperită în arhiva CNSAS, aparţine colaboratorului neoficial „Bărbulescu” care, în martie 1981 a furnizat Securităţii informaţii culese din mediile scriitoriceşti de la Bucureşti.
Elevii clasei a IX-a ai secţiilor germană maternă şi modernă au lecturat şi au recitat din creaţia literară a autorului reşiţean, iar editorul Gheorghe Jurma şi preşedintele Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor, Erwin Josef Ţigla au vorbit asistenţei despre personalitatea şi opera scriitorului, trecut la cele veşnice în urmă cu 30 de ani.
(Hardy Cvoica)
