[AUDIO-FOTO] Adăposturile de protecţie civilă din Reşiţa, insuficiente şi nefuncţionale

Adăposturile de protecţie civilă din Reşiţa, destinate refugiului cetăţenilor în cazul unui atac aerian, sunt insuficiente. Mare parte dintre acestea au fost construite pe vremea comuniştilor şi nu mai sunt funcţionale, la ora actuală.

Conceptul de apărare în caz de atac aerian a fost haotic abordat în anii de dinainte şi după 1989, adică nu s-au construit adăposturi la capacitatea efectivului de persoane dintr-o anumită zonă, numărul lor fiind mult mai mic decât cel care ar fi necesar pentru protejarea cetăţenilor în caz de pericol.

În Reşiţa, din cele 32 de adăposturi existente la ora actuală, cele mai multe necesită reparaţii pentru că, sunt nefuncţionale.

Reporterii Radio Reşiţa au fost într-unul din adăposturile de protecţie civilă, din zona Lunca Pomostului şi de la reprezentantul unei asociaţii de locatari, care din resurse proprii, de peste 15 ani, se ocupă de întreţinerea spaţiului de la subsolul blocului au aflat starea reală a acestuia:

Starea adăpostului nu este chiar deplorabilă, însă nu putem spune că este bine aşa cum este. Având cheia şi ştiind care e situaţia că, în caz de război în 48 de ore trebuie eliberat, nu am permis depozitarea de mobilier, electrocasnice şi alte resturi. În prezent în adăpost este o canapea, o masă, nişte scule şi instalaţia electrică funcţională, întreţinută de mine în ultimii 15 ani. Am tot completat cu becuri când se ardeau, am reparat siguranţele şi prizele. ISU a lăsat cheile şi a zis ocupaţi-vă, faceţi ce vreţi cu spaţiul. Sunt delăsători şi au pasat problema asociaţiilor de locatari. Ar trebui reparate canalizarea, toaletele şi apa rece pentru că ţevile fiind vechi şi există riscul să se fisureze şi să inunde subsolul,şi-atunci locatarii au convenit să fie tăiate şi izolate. Adăposturile blocurilor din Lunca Pomostului au o capacitate de până la 100 de persoane fiecare.

Cele mai multe dintre adăposturile de protecţie civilă din Reşiţa se găsesc în zonele: Centru, Lunca Bârzavei şi Lunca Pomostului, însă doar riveranii cunosc locaţiile exacte:

În concluzie, cele mai multe cartiere din oraş nu au astfel de zone, în care se pot adăposti, în cazul unui eventual pericol, iar construirea sau amenajarea unora noi este aproape imposibilă.

Din punct de vedere al normelor tehnice de construcţie, adăposturile realizate, în cadrul clădirilor, trebuie să ofere câte un metru pătrat de suprafaţă utilă pentru fiecare persoană. La spitale şi şcoli, capacitatea de primire trebuie să fie de cel puţin 2/3 din numărul total al paturilor, respectiv, elevilor. Pentru asigurarea unui grad sporit de protecţie, adăposturile de protecţie civilă trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu nivelul planşeului la nivelul terenului, se arată în normele tehnice de realizare a buncărelor. Uşile de intrare în buncăre trebuie să fie metalice, etanşe şi cu grosimi de cel puţin 14 şi cel mult 25 de milimetri. Fiecare astfel de adăpost trebuie să aibă o instalaţie de filtrare şi ventilare a aerului, toaletă şi chiuvetă funcţionale, dar şi o cale de salvare în cazul prăbuşirii clădirii. Întreţinerea acestor instalaţii cade în sarcina primăriilor, chiar dacă spaţiile în care funcţionează adăposturile sunt ale asociaţiilor de locatari.

Adăposturile de apărare civilă nu trebuie confundate sub nicio formă cu boxele în care locatarii îşi depozitează tot felul de lucruri inutile sau borcanele cu compoturi sau murături.

În România există în prezent peste 4.500 de adăposturi de protecţie civilă destinate adăpostirii cetăţenilor în cazul unui atac aerian.

De același autor

Related Articles