„Adrian Pintea era Hamlet. Ştia atât de bine să biciuiască verbul, fiindcă era un actor hărăzit de Dumnezeu”

„Când am să mor, să mă îngropi în lumina ochilor tăi„, este începutul unei poezii a lui Grigore Vieru și pornind de la aceste versuri, ne amintim de actorul român cu cei mai expresivi și luminoși ochi, a căror lumină trecea dincolo de undele radio la teatru radiofonic, dincolo de scenă sau marele ori micul ecran, Adrian Pintea!

Articol editat de Anca Bălălău, 9 octombrie 2025, 08:00 / actualizat: 9 octombrie 2025, 9:59

Regretatul Ștefan Iordache spunea despre el: „Adrian Pintea era Hamlet. Ştia atât de bine să biciuiască verbul, fiindcă era un actor hărăzit de Dumnezeu, un actor cult care avea la bază experienţa de viaţă şi experienţa culturală, un actor ce-a scris poezii şi cărţi.”
Tăcerile, sensibilitatea și realismul interpretărilor sale în roluri de teatru sau de film îl făceau adulat de public, pentru că ochii si puterea privirii lui au avut puterea sa transmită mai multă emoție decât orice cuvânt rostit.

Adrian Virgil Pintea s-a născut într-o zi de 9 octombrie 1954, acum 71 de ani, la Beiuş și în altă zi de 8 iunie 2007, Shakespeare şi-a întregit trupa cu cel mai frumos Hamlet al scenei româneşti.
Este acolo, pentru că aici, în memoria noastră, personajul său Hamlet încă perorează tulburat:
„Vremea E scoasă din ţâţâni. Ah, ce blestem Că eu m-am fost născut ca s-o întrem!”
Și-a petrecut copilâria in Beiuș / Oradea alături de familia sa, tatăl ofițer de armată regală, mama sa pe care o venera și sora sa Rodica Austin, stabilită în Anglia unde lucrează ca specialist în limbi indoneziene.
În 1979 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, sectia Actorie, iar în 1990 începe să predea actorie la același institut, devenit intre timp Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

În anul 2002 obține titlul de Doctor în domeniul Teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua si forma unei cărți la editura ALL.
Revine ca absolvent în 2004, al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Regie Film, la clasa Elisaveta Bostan.

A jucat pe scenă la Teatrul Bulandra, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Nottara, Teatrul Româno American, Teatrul Naţional din Craiova, Compania Teatrală „777”, etc.
Primul film – „Iancu Jianu”, rolul principal, regia lui Dinu Cocea, a urmat rolul Zeno, din serialul Tv – „Lumini şi umbre”.

A jucat în teatru, în film, la televiziune şi în spectacole radiofonice. Primul rol de anvergură a fost Romeo, în spectacolul „Romeo şi Julieta” în anul 1977, pe scena studioului Cassandra, în regia Cătălinei Buzoianu.
Memoria peliculei ni-l păstrează cu rolul teroristul Goran din „Diplomatic Siege”, Trimark Production USA, Doctorul în producţia britanică „Nostradamus”, rolul din „Tinereţe fără tinereţe”, pe care i l-a încredinţat, în 2006, Francis Ford Coppola.
Ultimul spectacol în care Adrian Pintea a jucat la Bulandra, a fost „Repetiţie cu Barrymore”, după William Luce, pe care l-a şi regizat.

A fost regizorul spectacolelor de teatru: „Cei drepti” de Albert Camus, 1998; „Demonii” dupa F.M. Dostoievski, 1996; „Romeo si Julieta” de William Shakespeare, 1993-94; „Comedia erorilor” de William Shakespeare, 1991-1992; „Thomas A. Becket”,1999 la Teatrul Bulandra; „Orfeu in infern”, 1995, la Teatrul Romano-American ; „Jesus Christ Superstar” de Andrew Lloyd Webber si Tim Rice.

Pădureanca, Manuela Hărăbor ne-a mărturisit la Radio România Reșița:
„Am debutat alături de Adrian Pintea în film şi nu-mi vine să cred că s-a dus. A fost primul meu profesor de actorie de film şi singurul, ulterior a devenit şi asistent la clasa domnului Mircea Albulescu, care s-a dus şi el, dar s-au întâlnit acolo probabil şi e prezent în viaţa mea. Oamenii aceştia de suflet nu se duc nicicum. Sunt lucruri care-mi amintesc de el, gânduri de actorie care mă fac să-mi amintesc de Adrian Pintea şi toate acestea mă fac să nu mă simt singură, pentru că sfârşitul nu-i aici, aşa cum spunea Bob Dylan, tradus în limba română de Florian Pittiş, care a… plecat şi el puţin… toate acestea mă fac să mă simt conectată cu cei care s-au dus dincolo, pentru că eu cred cu tărie că moartea nu-i decât o trecere spre viaţa cea adevărată, cea veşnică. La un moment dat ne vom întâlni cu ajutorul lui Dumnezeu, aşa în spirit, în altă parte”.

Amintiri
„Sunt multe pentru că Adrian mi-a fost alături şi înainte de-a începe filmările, când am repetat 3-4 săptămâni secvenţă cu secvenţă, replică cu replică, tăcere cu tăcere şi la filmare a fost prezent tot timpul. Amintiri sunt multe, inerente la un film atât de greu, mici accidente. Îmi aduc aminte la o filmare de seară, era prima întâlnire între Iorgovan şi Simina, trebuia să fie o secvenţă de amor, lângă o căpiţă de fân. Regizorul dorea un mic accident, căpiţa să cadă cu noi, dar căpiţa nu cădea, pentru că aşa cum aflat ulterior, e înfiptă în pământ de un ţăruş. A fost amuzant, eu eram debutantă, dar Adrian cu toată experienţa lui de film, uitase care era situaţia în sine a secvenţei şi amândoi încercam să dăm cu umărul, să împingem în căpiţa cu scopul de a o da jos. În final s-a dat stop şi gata, fără aşa ceva. E bine că a rămas filmul. A făcut un rol excepţional şi eu am avut şansa să îi fiu parteneră. Pe scenă nu am jucat niciodată împreună şi îmi pare foarte rău.

Tabieturi
„Fuma foarte mult şi gesticula, tot timpul cerea brichete pentru că uita unde-şi punea bricheta.”
Spunea că la ora asta, naţiunea română doarme îngrijorător de profund. Mai este valabilă această constatare amară a sa?
„Nu ştiu dacă e somn sau pur şi simplu este o retragere, pentru că din păcate dintr-o pădure îţi iau ochii uscăturile, fiindcă verdele e atât de mare şi atât de natural, de firesc, încât la un moment dat nu-l mai vezi.
Cei urâţi ies în faţă, oamenii cu bun simţ se retrag, nu au cum să intre în mocirlă la nesfârşit, preferă să-şi trăiască umilinţa în tăcere şi să pună accent pe ce este frumos în aproapele fiecăruia dintre ei. Eu cred asta!”

„Sunt adeptul îmbătrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plina de energie”’ declara Adrian Pintea, cel care nu a mai apucat să îmbătrânească, urcând la cer pe 8 iunie 2007, la vârsta de 53 de ani.

Până la urmă, nu trebuie doar amintit, trebuie și să privim cu nostalgie și luciditate la ceea ce spunea: „Trăiţi, bă, trăiţi, că de murit nu-i nici o scofală!”

Urmărește-ne și pe Google News

Acest articol este proprietatea Radio România Reșița și este protejat de legea drepturilor de autor. Reproducerea integrală sau parțială a conținutului este permisă doar cu acordul scris al editorului. Pentru solicitări de republicare, vă rugăm să ne contactați la redactie@radioresita.ro