Motto: „Scrie cu sufletul tău și recitește cu sufletul altora.”Nicolae Iorga    

„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții. Greșelile nu se iartă, ci se repară”, mărturisea Nicolae Iorga, născut pe 5 iunie 1871   şi asasinat pe 27 noiembrie 1940 la Strejnic, județul Prahova, acum 80 de ani. Figură de legendă încă din timpul vieții, a câștigat, prin grandoare, odată cu trecerea timpului.

„Tatăl mieu era dintr’un neam de negustori români mai târziu boieriţi, din Botoşani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Draghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici şi nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele de Arghiropol, tatăl mamei mele, dintr’o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Micleste din Ţinutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a şi locuit într’un timp, şi cu Mitropolitul Calinic”, scria marele om de cultură.

A fost un copil precoce, un copil minune, un fenomen, devenind unul dintre cei mari mari oameni de cultură români. Iorga  a fost istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, rămânând  cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filosof al istoriei.

Printre cei mai importanţi ctitori ai României Mari, Nicolae Iorga, atât prin activitatea sa înaintea Primului Război Mondial, cât şi în timpul acestuia, considerându-se „dator să vorbească”, să lumineze, a consolidat conştiinţa naţională, înainte de Primul Război Mondial, pregătindu-i pe români pentru marea jertfă din timpul acestuia, jertfă care a făcut posibilă Unirea din 1918.

 A ţinut nenumărate conferinţe despre trecutul istoric, îndemnându-şi contemporanii să fie la înălţimea înaintaşilor; cu acelaşi scop a scris şi publicat zeci de volume; a creat, în anul 1908, Şcoala Naţională de Patriotism de la Vălenii de Munte, cu participanţi din toate teritoriile locuite de românii a întemeiat publicaţii istorice; a acţionat în Parlamentul României. Receptarea mesajului său a fost majoră, iar poporul a rămas cu  credinţa  că istoricul este unul din marii făuritori ai Unirii.

Nicolae Iorga a intrat în conştiinţa românească sub numele de „Apostolul Neamului”

 Pentru români Nicolae Iorga rămâne așa cum spunea George Călinescu, pentru rolul pe care l-a avut în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, un „Voltaire”, un Părinte spiritual ce a scris și înfăptuit istoria neamului nostru.

„Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte. Omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău și n-a fost.Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala, fiindcă  Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște”, mărturisea cel care și-a anticipat moartea, cel mai elocvent mesaj al său fiind poezia Brad bătrân.

Iorga devine în 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române.În 1894, la 24 de ani, obține prin concurs catedra de istorie la Universitatea din București.

Din 1911 este membru activ al Academiei Române.Începând din 1908 ține cursuri de vară la Vălenii de Munte, județul Prahova. Dotat cu o memorie extraordinară, cunoștea istoria universală și în special pe cea română în cele mai mici detalii. Nu este cu putință să-ți alegi un domeniu din istoria românilor fără să constați că Nicolae Iorga a trecut deja pe acolo și a tratat tema în mod fundamental.

În timpul regimului comunist opera sa istorică a fost în mod conștient ignorată, istoria României fiind contrafăcută în concordanță cu vederile regimului de către persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui număr uriaș de publicații, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1250 de volume și 25 000 de articole

Nicolae Iorga a fost fondatorul, din anul 1920 și director al Școlii Române din Paris („Fontenay-aux-Roses”). A editat și condus numeroase ziare și reviste: „Neamul românesc”, „Revista istorică”, „Revue Historique du Sud-Est-Européen”, „Floarea darurilor”.

Deasemenea, a fost unul dintre doctrinarii sămănătorismului, a condus revista „Sămănătorul” în perioada 1905-1906.

A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comandou legionar.

A fost găsit în dimineaţa zilei de 28 noiembrie, la orele 7 şi 15 minute, pe şoseaua Ploieşti-Strejnicu, la circa 1 km de Strejnicu, pe mirişte, la o distanţă de 15 m de şosea, unde a fost aruncat de criminalii terorişti.

 „Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși.”

Executarea sa a fost o pierdere pentru lumea academică mondială, pentru întreaga umanitate.

Nicolae Iorga, geniul reprezentativ al neamului românesc, a  participat la zeci de congrese internaţionale de istorie a primit titlul de „Doctor honoris causa” al Universităţilor din Paris, Lyon, Strasbourg, Londra, Roma, Geneva, Bratislava, Alger şi  a fost membru şi membru corespondent a zeci de Academii din Europa, Africa, America.

După aflarea veștii asasinării lui Nicolae  Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Epilog: „Fă-ţi datoria oricând. Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuţi.”  Nicolae Iorga

Anca Bica Bălălău

Brad bătrân

Au fost tăind un brad bătrân

Fiindcă făcea prea umbră

Și-atuncea din pădurea sumbră

Se auzi un glas păgân:

 „0, voi ce-n soare cald trăiți

Și ați răpus strămoșul vostru

Să nu vă strice rostul vostru,

De ce sunteți așa grăbiți?

 În anii mulți cât el a fost

De-a lungul ceasurilor grele

Sub paza crăcilor rebele,

Mulți și-au aflat un adăpost.

Moșneagul, stând pe culme drept,

A fost la drum o călăuză

Și-n vreme aspră și hursuză

El cu furtunile-a dat piept,

  Folos aduse cât fu viu,

Ci mort, acuma când se duce,

Ce alta poate-a vă aduce

Decât doar încă un sicru?”

Sursa wikipedia