Motto: „Un curcubeu care rămâne pe cer mai mult de un sfert de oră nu mai este privit de nimeni.” Johann Wolfgang Goethe

Johann Wolfgang Goethe  s-a născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe, înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor. De la o vârstă fragedă a studiat desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne, greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza.Tot de  copil  a început Goethe să iubească literatura, la care avea acces prin vasta bibliotecă de circa 2000 de volume a tatălui său. Fascinat era și de teatru, în casa părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși.În anul 1763 a asistat la un concert al tânărului Mozart, care atunci avea șapte ani.La îndemnul tatălui a studiat Dreptul la Universitatea din Leipzig, cu toate ca nu era pe placul lui.

Dacă ne gândim la Johann Wolfgang Goethe, acum, la 186 de ani de când a plecat după mai multă Lumină… ne gândim și la celebra zicere că nu Goethe l-a făcut pe Faust, ci Faust l-a făcut pe Goethe…
Indiferent de ce parte a răspunsului sunteți, ilustrul gânditor, om de știință și poet german  din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, rămâne unul dintre cele mai mari personalități ce a marcat și dezvoltat cultura universală, lăsând în patrimoniul evoluției umane importante file ce sunt studiate și apreciate și în timpurile noastre.
Legenda celor 25 de ani, cât a durat realizarea capodoperei Faust,  stă la temelia unei pilde ce poate fi răstălmăcită prin ceea ce ilustrul om de cutură afirma:
„Oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba şi palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înţeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică. Omul de rând e mulţumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoţionat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta”.

„Mulţi trăiesc viaţa, puţini o pricep”

Cu siguranță poate fi contrazis, cu siguranță se poate trăi și fără cultură, dar reîntorcându-ne la Goethe să ne amintim că: „Ideile îndrăzneţe sunt precum pionii de şah care înaintează; pot fi înfrânţi, dar stau la baza unui joc câştigat”.

Goethe, în lunga sa viață pământeană, a construit etapă cu etapă citadela culturii mondiale, după cum mărturisea: „ Citesc mereu, dar tot nu pot spune că ştiu multe şi nici că ştiu să citesc.Primul şi ultimul lucru care i se cere unui geniu este să iubească adevărul. Devotamentul este năzuinţa unui suflet nobil de ajunge la înălţimea unuia mai mare decât el. Orice vis se poate realiza – începe-l doar. Determinarea are un dram de genialitate, de putere şi de magie în ea”… aceasta-i menirea unui om de cultură, iar astăzi la 186 de ani de la moartea sa timpul ne reamintește că avem obligația, fie și doar câțiva dintre noi, să cugetăm: „Toate ideile mari au fost cândva gândite; trebuie încercat doar să le mai cugetăm odată”.

                        „Iată, un om!”

Memorabilă rămâne şi întâlnirea sa cu Napoleon I la Congresul din Erfurt, în anul 1808, când Goethe a fost primit de Împărat cu legendarul comentariu: Voilà un homme! -„Iată, un om!” atunci când i s-a înmânat  Crucea Legiunii de Onoare. Napoleon îi propusese lui Goethe să meargă la Paris și să scrie piese despre eroi.

La 22 martie 1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: Mehr Licht! -„Mai multă lumină!”, sunt relatate de medicului său, Carl Vogel, care în momentul decesului însă nu era în camera lui Goethe.
Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la Mormântul Prinților în Weimar.
După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. El se afla atunci în umbra fostului său prieten, Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decât poziția conservatoare a lui Goethe. În afara de diferiți critici, chiar și din rîndul bisericii, i se reproșa lipsa de patriotism, de credință și de moralitate. Abia după anii 1860, Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, s-a încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871.

Epilog: „Mulţi trăiesc viaţa, puţini o pricep.” Johann Wolfgang Goethe

Anca Bica Bălălău