Ne este greu să ne imaginăm lumea fără artiști, fără prieteni, fără cupola protectoare a emoției… Acolo, în inima mare a Universului fiecare dintre ei pun o amprentă a sufletului care colorează infinitul cu numele gândului bun și al neuitării.
Acum 45 de ani, pe 19 februarie 1979, Maestrul Sabin Pautza devenea unchiul unui viitor artist, Bogdan Piperiu, alături de părinții acestuia.Pentru Moniom și Reșița era o nouă fereastră prin care Dumnezeu se uita cu îngăduință la Banatul de Munte.
Bogdan Piperiu a început să picteze de mic și chiar și-a expus prima lucrare într-o expoziție colectivă a artiștilor din Reșița, pe când avea 13-14 ani. Pe la începutul anilor 1990 a vândut prima lucrare și cu banii obținuți și-a luat „celular”, un telefon la mâna a doua care s-a stricat după câteva zile, dar care, în cele câteva zile i-a oferit statutul de „pictor înstărit cu celular în buzunar”.
Mărturiseşte cu nostalgie:
“Nu îmi amintesc exact. Știu doar că prin clasele primare tatăl meu îmi făcea toate planșele. Tare leneș mai eram. Nu prinsesem încă gustul, dulceața. Apoi, cu timpul, am început singur să descopăr culoarea, forma, desenul. Făceam planșele, desenele tuturor colegilor din clasă și nu mai aveam timp pentru ale mele. Toți luau nota zece iar eu un amărât de cinci sau șase, pe ceva “fușărit”, făcut în grabă și prost! Mare le era mirarea alor mei. Ei vedeau că acasă îmi dădeam silința, că nu îmi mai scot nasul din blocul de desen dar când veneam cu carnetul de note la semnat, la desen aveam cele ai mici note. Nu aș fi vrut să fi fost în pielea lor de atunci! Sigur, cu timpul, lucrurile s-au limpezit. Refugiul ăsta al meu i-a determinat pe părinți să mă îndrume spre Liceul de Artă din Reșița. După proba practică de admitere, acceptat fiind, a început totul! E o altă poveste! Una frumoasă, dinamică, plină de picanterii!
Deja eram pe corabia dorită. În care mă simțeam EU! Am avut parte de profesori buni deveniți ulterior colegi de filială”.
Astăzi, pentru Bogdan şi frumoasa sa familie, Germania, mai exact localitatea Tuttlingen, este Moniomul românesc, fiindcă orice artist este un Cetaţean Universal respectat şi iubit pentru mesajul său creativ ce sporeşte frumuseţea unei lumi ce îşi caută rezervele de demnitate în Artă şi Cultură!
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Reșița dar și a Kunstkreist Tuttlingen (Uniunea Artiștilor din Tuttlingen).
Coincidență sau nu, este născut în aceeași cu artistul universal, Constantin Brâncuși.
Are în palmares peste 25 de expoziții naționale și internaționale, personale și de grup. Pictura sa are mesaje și teme complexe, de la frică, la supraviețuire și violență, dar și peisajele de acasă care vibrează din pânzele sale. Este un Pictor al propriilor sale trăiri, cu dimensiunea reală, tăioasă și gri a prezentului perpetuu.
Bogdan Piperiu este într-o strânsă colaborare cu toate forurile culturale din Caraş-Severin, fie prin participări la expoziţii, fie prin semnătura sa pe toate afişele Teatrului de Vest, ca o puternică şi profundă declaraţie de iubire pentru cultură şi artă.De asemenea, colaborează cu Teatrul Național Timișoara, dar și cu alte instituții din țară și din Germania.
A fost unul dintre colaboratorii activi ai anului 2023 ai orașului de pe Bega când a fost Capitală Culturală Europeană, dar este și cel care face coperțile cărților oamenilor de cultură din Orașul cu Poeți, Reșița.
Invitat la Radio România Reșița sâmbătă, 17 februarie, Bogdan Piperiu a făcut mărturisiri de suflet ascultătorilor, dar a și apreciat cu emoție noul sediu al radioului reșițean subliniind finețea și modernitatea noului spațiu.
Bogdan Piperiu este un artist în două culturi care reușește să pătrundă dincolo de nuanțele fiecărei culori în sufletul uman, un prieten și un cetățean universal care astăzi împlinește 45 de ani!
La mulți ani, Bogdan!
