In memoriam, mari artiști-Ducu Darie
Mister Theatre, Ducu Darie- pe numele său la naştere Alexandru Darie-Maximciuc, ne-a părăsit la 60 de ani pământeni, marele artist a plecat smulgându-ne deșertăciunea regretelor într-o lacrimă încoronată de geniul său. A lăsat lumea asta pentru veșnicia celei căreia îi dă o nouă perspectivă regizorală cu siguranță.
Articol editat de Anca Bălălău, 19 septembrie 2024, 11:32
Alexandru Darie este fiul actorului Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu.
A absolvit în anul 1983 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti.
A debutat în 1984 ca asistent de regie la Teatrul de Stat din Oradea.
Consacrarea internaţională s-a produs odată cu spectacolul „Visul unei nopţi de vară“ (1991), pe care ziarul „The Guardian“ l-a considerat a fi cea mai bună montare de la producţia cu acelaşi nume semnată de Peter Brook. Spectacolul a fost distins cu premiile pentru cel mai bun regizor şi cele mai bune costume la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru „I.L. Caragiale“.
În anul următor, Alexandru Darie a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze „Mult zgomot pentru nimic“, de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un „eveniment al stagiunii’“. A mai regizat în Statele Unite, la Performing Arts Centre, New-York „Mizantropul“, de Moliere şi „Cabala bigoţilor“, de Mihail Bulgakov.
Alexandru Darie a montat în Japonia „Omul cel bun din Seciuan”, de Bertolt Brecht, la Ghinza Season Theatre din Tokio (1996) și Macbeth, de William Shakespeare.
Din 2002, Alexandru Darie a condus Teatrul Bulandra. În 2006 Alexandru Darie a fost ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, având două mandate consecutive la conducerea acestui for.
“Veneam la Teatrul de Comedie, unde juca tata (actorul Iurie Darie), la repetițiile cu “Procesul” de Suhovo Kobilin, în regia maestrului Harag. Într-o dimineață, eu, tânăr regizor care le știe pe toate, am văzut urmatoarea scenaă: Harag era adorat de actori; la repetiția cu pricina, toți se întreceau în propuneri – să facem așa sau așa – și așteptau verdictul maestrului… Harag s-a uitat la ei și deodată l-am auzit: “Dragilor, azi n-am nici o idee. Hai la bere!” Mi-am dat atunci seama că regizorul nu e un demiurg, e un om și el și cel mai important lucru e sinceritatea. Să-ți asumi… Dacă n-ai idei, stai acasă, domnule, nu face zece spectacole pe an. Nu veni în fața actorilor fără să ai nimic în cap, ceva important care să le influențeze viața, să contribuie la schimbarea vieții noastre, a tuturor. Lecția asta m-a călăuzit toată viața. (…)
Cât despre singurătatea regizorului… asta e! Câtă vreme ești în mulțime, cât timp toată lumea te înconjoară cu atentie, ești la cârma unui submarin. Când toată hărmălaia s-a terminat și spectacolul e gata, nu mai e al tău. Rămâne o enormă singurătate. Cel mai dureros pentru mine a fost și a rămas dintotdeauna momentul când mă întorc, după petrecerea de premieră, lipa-lipa, singur spre casă. Asta mi-aduce aminte de o replică din “Platonov”: “Când am încetat să o iubesc, am devenit un om obișnuit.”
Teatrul lucrează cu energii, de la clădire la experiența umană. Concret, nu rămâne nimic, doar în cap și în suflet… “
Ultimul său spectacol a fost „Coriolanus” de W. Shakespeare, spectacol ce a marcat revenirea sa la teatrul politic, un spectacol manifest ce reflectă realitatea ce ne sugrumă prin impostură și grobianism.
„Am făcut teatru din dragoste, nu din frică. Din bucuria și norocul de a fi cunoscut o întreagă pleiadă de oameni de teatru adevărați…
Sunt un om care crede-n Dumnezeu. Cred că există un Dumnezeu unic, indiferent de cum îl numește omul. Toate religiile se întâlnesc în același punct. Iar teatrul e și el o ușă care se deschide spre… E o poartă prin care poți ajunge la Dumnezeu. E în natura lui să ducă la Dumnezeu. Pentru că cine are știința sufletului uman, cine știe mai bine decât Dumnezeu ce e în noi? Și noi încercăm, la rândul nostru, să descoperim ce e în noi și, ca să ajungem să descoperim ce e în noi, încercăm să ne apropiem de cine știe, adică de Dumnezeu. Teatrul e o formă în care se pune această întrebare”, se mărturisea cu modestie regretatul artist teatrologului Monica Andronescu.
Pe 18 septembrie, Ducu Darie a găsit răspunsul la întrebare: Veşnicia! Un boier al spiritului a plecat.
Surse- Alexandru (Ducu) Darie
“Spectacole de poveste” – Doina Papp
Editura Nemira
