Radio România Reşiţa este radioul oamenilor şi promovează Valoarea. Din acest motiv şi din respect pentru toţi ascultătorii aducem pe calea undelor în casele şi sufletele voastre, oameni de valoare, a căror menire este aceea de-a înălţa cultura şi spiritul poporului român.

Sunt pe lume oameni cu o activitate atat de prodigioasă şi care lasă în urma o operă atât de consistentă, încât ne întrebăm cu stupoare: oare au avut timp sa mai şi trăiască? Nici nu mai contează, căci opera eclipsează întru totul viaţa civilă…

În această seară, de la ora 22:00, la emisiunea „Provocarea serii: între da şi nu”, păstrăm tradiţia lunară şi ne reîntâlnim cu  Werner Henn, realizator de emisiuni culturale la televiziunea ARTE din Germania. Este un cetăţean al lumii, în a cărui poveste de viaţă există cunoaşterea inedită a unor locuri de pe întreaga planetă, poartă România în suflet şi ne va face mărturisiri de suflet, aşa cum o face de obicei.

Subiectul pe care îl vom aborda împreună cu dumneavoastră şi cu invitatul nostru este unul special, un recurs la memorie, la mentori care au scris istorie pentru Radio România în anii grei ai comunismului, când libertatea de exprimare era un adevărat risc în jurnalismul românesc. Şi, totuşi au existat Oameni care şi-au împlinit menirea în slujba ascultătorilor, transmiţând pe unde adevărate comori culturale, unul dintre ei fiind Cornel Chiriac.

O filă de aur din istoria radioului românesc poartă numele Cornel Chiriac, care  s-a născut pe 9 mai 1942, Uspenca, județul interbelic Cetatea-Albă, Basarabia- azi Ucraina și a murit în noaptea de 4 spre 5 martie, 1975,în München, Germania.

Încă din adolescenţă a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informaţiile posibile despre reprezentanţii acestui gen şi ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărţi, cronici, interviuri şi ştiri din reviste de specialitate, apoi le traducea, separat, în limba română.

„În timpul liceului se ocupa numai de muzică. Îşi pierdea nopţile scriind. Dimineaţa se trezea foarte greu să meargă la şcoală” îşi aminteşte mătuşa lui. Unele dintre caiete au ajuns în mâna unor mari muzicieni autohtoni precum Radu Maltopol, Cristian Colan sau Johnny Răducanu, fiind singura sursă posibilă de informare în domeniul jazzului la acea vreme. Cornel Chiriac a scris articole de presă precum şi texte pentru coperţile discurilor de vinil din colecţia „Jazz – Electrecord”, volumele 4, 5, 6 şi 7.

În 1965 va publica în revista Secolul XX un studiu despre jazz, iar un an mai târziu se va ocupa de prefaţa cărţii „Viața mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federaţiei europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi şi le va aranja în arhiva Radiodifuziunii.

„Toată bandoteca radio este scrisă şi pusă de mâna lui Cornel Chiriac”, avea să spună mai târziu Aurel Gherghel. Tot Chiriac este cel care se va implica, în anul 1969, în organizarea şi mediatizarea primului festival naţional de jazz din ţară, cel de la Ploieşti. De asemenea, a aranjat ca reprezentaţiile din timpul acestuia să fie înregistrate.

A debutat la Radio în 1963, cu emisiunea „Jazz de ieri şi de azi”, devenită ulterior „Jazz magazin”.Conform minutei, el a descris condiţiile grele ale cântăreţilor de jazz din România acelor vremuri şi a acceptat ideea unei Federaţii Europene de Jazz sub oblăduirea UNESCO. Potrivit opiniei sale, activitatea Federaţiei ar fi trebuit să se concentreze pe crearea unei academii de jazz, a unui birou pentru concerte internaţionale şi a unui centru unde să fie schimbate înregistrări audio şi TV.

Într-o noapte din 1967 a reuşit să asculte toată discografia Beatles apărută până atunci, adusă în ţară de Camil Petrescu jr. Acesta din urmă îşi reaminteşte:

„Am venit a doua zi dimineaţă şi dormea pe maşina de scris […]; a ridicat capul şi a spus: «Domnule, sunt senzaţionali!» şi a adormit la loc”. Emisiunea a fost interzisă de cenzură comunistă în anul 1968, anul invadării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, după ce Cornel Chiriac l-a „fentat” pe cenzorul de serviciu, înlocuind în banda aprobată un cântec cu o piesă folk a lui Mircea Florian care era un protest voalat la adresa intervenției în forță împotriva Primăverii de la Praga.

Un alt posibil motiv al scoaterii de pe post a „Metronomului” este, potrivit anumitor surse, difuzarea melodiei „Back in USSR” a trupei Beatles.

În 1969, Cornel Chiriac se refugiază în Occident, și începând din iunie același an reia la Radio „Europa Liberă” emisiunea „Metronom”, interzisă la București.

Până în luna martie 1975, când a fost asasinat la  München, Cornel Chiriac a prezentat milioanelor de tineri români , care îl ascultau în fiecare zi, cele mai importante apariții discografice internaționale ale unei perioade caracterizată, între altele, printr-o extraordinară „densitate” de talente – perioada flower-power.

Emisiunea a avut o audiență ieșită din comun, ea era ascultată nu numai în România, ci și în alte țări ale fostului bloc sovietic. În Bulgaria sunt oameni care își amintesc și în zilele noastre de Cornel Chiriac și „Metronom”, fiindcă era ascultat și în Ungaria, Cehoslovacia, URSS, chiar și în Occident.

Noel Bernard, fostul director al secției române a „Europei Libere”, a povestit cum Cornel Chiriac primea scrisori și cereri de difuzare a unor cântece din Italia, Olanda, Anglia și din alte țări occidentale.

„Emisiunile sale au căpătat amploare la „Europa Libera”, devenind un fel de școala a gustului muzical pentru ascultătorii din țara. Cu toate riscurile pe care le implica statutul nostru de ascultători ai unei „oficine a dușmanilor poporului”, noi, elevii și studenții de atunci, nu ne sfiam să ne manifestăm deschis admirația pentru Cornel Chiriac.

Majoritatea nici nu știam cum arăta eroul nostru. Însă el devenise o prezență vie, camaradul nostru îndepărtat-apropiat, protectorul utopiei noastre sonore. La 4 martie 1975, în apropierea miezului nopții, Cornel Chiriac este înjunghiat lângă mașina sa, într-o parcare din München, de un tânăr căruia îi dăduse să mănânce.

O oră mai târziu este găsit de o studentă care se întorcea acasă. Primul suspect arestat a fost Mario Gropp, un tânăr de 17 ani, ultima persoană văzută alături de Chiriac în acea seară. Pe măsură ce ancheta a avansat, Gropp a fost găsit vinovat și condamnat la 8 ani de închisoare. În țară s-a vorbit despre un asasinat politic, dus la îndeplinire de către Securitate.Chiar și după moartea lui aceasta a lansat diferite zvonuri.

Corpul lui Conel Chiriac a fost incinerat la München iar mama lui a adus cenușa în țară. Este îngropat în cimitirul „Reînvierea” din București.

Cornel Chiriac,”Metronomul” multor generații, 79 de ani de la naştere!

În aceste timpuri în care schimbarea de paradigmă demolează principii aruncându-ne în vâltoarea unor noi şi grele întrebări, vom căuta împreună cu distinsul nostru invitat, răspunsuri, dar vom face şi o analiză a situaţiei aşa cum este ea percepută de la Canalul TV ARTE şi Radio România Reşiţa.

Lumea se mai raportează la Eroi şi Mentori sau demolăm tot şi ne asumăm un prezent fără a mai ţine cont de trecut?

Reşiţean prin naştere,invitatul nostru  locuieşte în Germania şi este unul dintre cei mai cunoscuţi realizatori de emisiuni culturale din Germania. Consilier local în Baden-Baden, reşiţeanul luptă pentru drepturile germanilor, dar niciodată nu a uitat de unde a plecat. Werner Henn s-a născut în 1957, la Reşiţa. Din anul  1982, alături de familia lui, s-a stabilit în Germania.

Pasionat de artă, Werner Henn este, printre altele, preşedintele asociaţiei teatrale din Baden-Baden şi îşi aminteşte deseori despre munca de la Teatrul G.A. Petculescu din Reşiţa, în anii tinereţii.

După ora 23:00 vom readuce în memoria colectivă un alt regretat jurnalist, de la a cărui urcare la cele sfinte s-au împlinit azi, 14 ani, Jana Gheorghiu.

„Salut, prieteni!”a rămas în sufletele românilor vocea celei a plecat acum 14 ani pe 18 mai 2007, Jana Gheorghiu.

Celebră prin erudiţia şi firescul său, regretata jurnalistă a văzut lumina zilei pe 6 iunie 1946, ”Șase a șasea, 46”, după cum obișnuia să spună.

Autoironia sa se remarca şi prin faptul  că toată lumea îi spunea Jeana, dar pe ea o chema Jana ”în buletin”.

De altfel, se serba de Sfântul Ion, iar pe fiul ei adoptat de la Casa de copii îl botezase Ionuț, tocmai pentru a avea o zi de sărbătoare împreună.

A absolvit Facultatea de Limba și literatura română la Universitatea București, apoi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică. Și-a început cariera la un ziar din Vrancea, apoi a colaborat la ”Scânteia tineretului”, până în anul 1972 când s-a angajat în Televiziunea Română.

Destinul său s-a contopit cu cel profesional reuşind, în scurta sa viaţă, să devină un punct de reper în presa naţională fie din postura  de realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, sau de director al TVR2 între anii 2002 și 2004.

A fost realizator, redactor-sef la Redacția Tineret a Radioului public ,1990 – 1993, 1994-1998, apoi director interimar al canalului TVR 2 de la 1 octombrie 2002 – 30 iunie 2004. Pentru un an a fost director de programe la Radio Total (1993).

La finele ultimului an de comunism, 1989  şi-a confirmat celebretitatea prin reportajele sale despre trenul morții de la Timișoara, din timpul Revoluției din decembrie.

De la ”Joia tineretului”, o emisiune cu și despre tineri talentați pe care Jana Gheorghiu o modera în epoca comunistă, s-a impus atât prin timbrul vocal absolut special, dar şi prin subiectele abordate cu nonşalanţă şi profesionalism realizând o serie de emisiuni şi filme documentare, cum ar fi ”Răniţii Revoluţiei” ,1991, ”Spre altă flacără” ,1992, seria de emisiuni ”Baricadă pentru neuitare”, ”Tu poţi construi mai departe” și ”Fără prejudecăți!”, dar şi prin sloganul ”Veniți cu noi, pe canalul doi!” cu care Jana Gheorghiu atrăgea publicul tânăr.

Jana Gheorghiu a fost un jurnalist de forță, remarcându-se şi impunându-se în elită  print-un caracter puternic, generozitate , plus un simț al umorului impecabil.

A fost o flacără care îi mistuie pe cei care au ascultat-o sau i-au fost colaboratori şi azi… Un nume de referinţă al istoriei jurnalismului românesc, dar şi un suflet care a lăsat tăcerile să îl treacă prin , poate, prea multe lovituri… Poate nu a căutat şi nu a găsit răspunsuri, poate a trăit intens pentru profesie şi pentru fiul său… poate, acolo sus, acum, de abia, sufletul ei este eliberat de durere, suferinţă şi tăceri „nepriviligiate” de freamătul unui cotidian care se raportează la cu totul alte priorităţi… pe care nu cred că le-ar fi acceptat…

Am dat jos măştile în aer liber, dar deschidem şi telefoanele în această seară, aşa că puteţi intra în direct pentru a vă spune opiniile la numerele de telefon 0255 20.60. 61 sau 0255.20.60.62  ori să trimiteţi mesaj la numărul de whatsapp 0751288777, pentru a răspunde la întrebarea emisiunii „Provocarea serii: între da şi nu”- Lumea se mai raportează la Eroi şi Mentori sau demolăm tot şi ne asumăm un prezent fără a mai ţine cont de trecut?

Rămâneți ACASĂ pe frecvenţele 105.6 FM şi 91,9 FM – 92,8 FM pentru ascultătorii din Clisura Dunării, sau pe radioresita.ro, ori pe telefon, indiferent că este fix sau mobil, sunând la numărul 031.504.04.34, apel cu tarif normal, puteţi asculta oricând şi de oriunde Radio Reşiţa.

Anca Bica Bălălău