Chiar dacă nu pot să cuprind în chinga literelor sentimentele care să încătușeze emoția, dincolo de tiparul aparențelor, extraordinarul poveștii vorbește de la sine… Ștefania Hammer este un om de teatru care a pus patru decenii din viața ei în povestea teatrului reșițean, patru decenii în care gongul i-a făcut inima să vibreze alături de generații de actori ce au pășit pe scena reșiteană. Tante Ștefi, după cum a fost cunoscută în teatru și în familie, a iubit necondiționat teatrul, a respirat și a chivernisit fiecare clipă alături de fiecare om care a dat suflare fiecărui spectacol. Iubită și admirată pentru munca sa, orice om care s-a alăturat teatrului reșițean și-o amintește cu mare drag, Tanti Ștefi rămânând Călăuza care a deschis porțile sufletului său pentru fiecare, iubirea și dăruirea sa rămânând un Far la care amintirile frumoase se întorc întotdeauna cu o lacrimă de recunoștință și de iubire, indiferent cât de zbuciumată este Marea în care ne-a aruncat destinul. Tante Ștefi personifică un calm englezesc și o rigoare germană într-un comportament absolut matern cu fiecare om pe care l-a întâlnit…
Duce cu ea povestea teatrului, duce cu ea istoria nescrisă a unei enciclopedii care respiră prin grația timpului în amintirea fiecăruia dintre noi.
Aături de întreaga familie,de foști colegi din teatru, Tante Ștefi și-a aniversat cele șapte decenii de viață și ne-a făcut mărturisiri în lumina emoților și-a bucuriei de a fi împreună:
„Am lucrat peste 39 de ani în teatru, greu m-am despărțit. Nu știu, nu am numărat câte generații de actori mi-au trecut prin mână, dar am trăit 211 premiere și am toate caietele program, inclusiv de la spectacolele de copii, acasă, fiindcă le-am numărat și am notat. Au fost multe spectacole pe care le-am iubit, din păcate dacă nu mai vorbesc cu nimeni despre teatru încep să uit… Primul spectacol când am venit în teatru a fost -Comedia cu olteni,- care s-a jucat de 700 de ori, apoi -Paharul cu apă-, un spectacol grandios, costume de epocă, iar ultimul spectacol -Un bărbat și mai multe femei-”…
La întrebarea de ce a stat 40 de ani în teatru, Tante Ștefi a răspuns cu ochii înlăcrimați:
„Ooo, și mai stăteam, m-a chinuit întrebarea ce mă fac acasă?… când eram în teatru la mine veneau ca la magazin, știam și aveam tot ce trebuia, nu m-am enervat niciodată, când eram mai obosită îmi ziceam-calmmm, calm.
Azi nu prea mai vin la spectacole, mi-e teamă că nu mă pot dezvăța, fiindcă primele luni de pensie pentru mine au fost groaznice, nu-mi găseam locul, nu mă puteam acomoda cu gândul… Am iubit teatrul, la fiecare spectacol am fost de la primele repetiții, trebuia să le văd, să le studiez, eram trup și suflet”, și-a încheiat emoționanta confesiune Tante Ștefi.
Alături de familie și prieteni, foști colegi au venit să o sărbătorească pe Tante Ștefi. Scenografa Florica Zamfira, aflată și ea la pensie, ne-a făcut o scurtă mărturisire:
„Am lucrat peste 30 de ani și pot să spun că pentru ea teatrul înseamnă totul. Un om devotat pe care trebuie să-l prețuim și să-l amintim de câte ori avem posibilitatea. Din păcate nu ne mai întreabă nimeni ce facem, cum o ducem, ne mai întrebăm noi între noi”.
Un alt veteran și fost coleg de-al sărbătoritei noastre, Gheorghe Drăghina ne-a spus că „am fost patru decenii colegi, trecând prin multe împreună, dar au privit întotdeauna spre viitor. Eu vă doresc toate cele bune la întreaga echipă Radio Reşiţa”.
Eugen Drăghin, mai emoţionat ca oricând ne-a declarat:
„Deşi toţi o sărbătorim pe Tante Ştefi, este un moment trist. Nu ştiu câţi oameni să se dedice meseriei mai sunt astăzi, aşa cum a fost dânsa.Tante Ştefi este un om de teatru”.
Gianina Iconaru și Ștefan Abrudan sunt cunoscuți publicului reșițean pentru perioada când au făcut parte din trupa teatrului nostru. Deși nu au putut veni la sărbătoarea lui Tante Ștefi, relația lor cu domnia sa este una de familie. Gianina ne-a mărturisit profund emoționată:
„Când ai sentimente puternice pentru cineva este greu să le transformi în cuvinte.Tante Ștefi este un om bun , nu am auzit-o niciodată vorbind de rău pe cineva, cum suntem obișnuiți în zilele acestea, un om ordonat, dacă e să ne gândim la muncile pe care le făcea-cabinieră, croitoreasă, de toate. Dacă am fi atenți la oameni ca Tante Ștefi, din punctul meu de vedere,ar fi ca o a doua școală, pentru că în meseria asta trebuie să fi calculat. Am învățat de la ea și mi-a zis de câteva ori că-mi mulțumește pentru că o ajut lăsându-mi toate elementele din costum în ordine, dar ea îmi dădea motive, simțeam respect și atunci îi răspundeam la fel.Între noi s-a creat o legătură specială și păstrăm legătura, pot spune chiar mai mult decât o aveam în teatru, pentru că anumiți oameni îți rămân în suflet”.
Tante Ștefi a fost confidenta și prietenul tuturor actorilor reșițeni, respectată unanim. Pentru fiecare avea acel zâmbet în care te puteai adăposti pentru a te simți ocrotit.
Prezent la aniversarea celor 70 de ani de viață ai Ștefaniei Hammer, Dan Mirea a recunoscut că este învins de cele mai adânci emoții:
„Dacă e să vorbesc de Tante Ștefi, pot spune fără îndoială că este unul din oamenii care a marcat pentru totdeauna ultimii 40 de ani ai teatrului reșițean.Mă bucur că împreună cu ai mei colegi am reușit ca la ceas de sărbătoare, când a împlinit 70 de ani de viață, să îi oferim o diplomă care să rămână mult timp pe peretele camerei ei și să-și amintească că mai mult de jumătate din viața ei a trăit-o în teatru.
Da, o viață în teatru așa aș descrie-o pe Tanti Ștefi. Îi doresc să mai trăiască încă pe atât și sper ca la 80 de ani să îi facem o sărbătoare pe scena teatrului, pentru a-i aminti că o prețuim și o iubim”.
Peste potriveala oricăror cuvinte,îi urăm acestui „Magazin de vise –Tante Ștefi”, ani mulți și frumoși. Viața ei în teatru este asemeni unei oglinzi și de câte ori ne uităm în ea învățăm să fim mai buni și mai frumoși.
Mulțumim, Tante Ștefi, pentru totdeauna și încă o zi. Ziua aceasta este cea mai importantă și trebuie trăită înaintea veșniciei!
Anca Bica Bălălău
Sursa foto: Frida Zima
