7 Martie este Ziua Amza Pellea, pururi!

Cred și voi crede până voi trece linia dintre viață și moarte că poporul român respiră prin valorile sale, așa cum primăvara înflorește din seva celor petrecuți în lumea fără de dor!
Cred și acesta este motivul pentru care scriu, că România Adevărată ar trebui să-și cresteze pe postamentul coloanei infinitului numele și zilele oamenilor săi de valoare, iar azi este Ziua Amza Pellea!

Articol editat de Anca Bălălău, 7 aprilie 2026, 16:47

‘‘Tată, e ziua ta. 7 aprilie. E soare. Mă uit la mâna mea și o văd pe a ta. Mă uit la părul meu și îl văd pe al tău.
Câteodată, căutătura ochilor mei…e a ta. Câteodată, pasul meu e al tău. Câteodată…
Dar tot timpul ești cu mine, îmi curgi prin vine, îmi ești în ADN… Te port cu mine peste tot și te țin în casa inimii. Mi-e tare dor de tine.
Câteodată îți simt parfumul sau mâna pe umeri, câteodată îmi ești rază de soare mângâietoare, altădată îmi ești ploaie și îmi curgi pe sufletul însetat…
Întodeauna când plâng mă ții în brațe, întodeauna când râd… râzi împreună cu mine.
Câteodată și altădată… dar întodeauna și pentru totdeauna TE IUBESC.
Ai fost și îmi ești cel mai bun tată si prieten din lume!
La mulți ani în Lumina Domnului, tată!
Spune-i mamei că o iubesc!
Mulțumesc’’-se mărturisește fiica și artista Oana Pellea pe pagina sa de socializare, împărțind cu noi memoria inimii sale.

Omul Amza Pellea s-a născut acum 95 de ani la 7 aprilie 1931 în Băileşti, judeţul Dolj.
Iubirea pentru teatru a apărut din fragedă pruncie la Amza…

’’Am făcut şcoala primară în sat şi am debutat în clasa I în rolul Lupului din ’’Scufiţa Roşie”. Am ales acest rol pentru că, timid fiind, puteam apărea mascat. Îmi plăceau foarte mult poeziile, drept care apăream mereu în festivaluri şcolare”, îşi amintea cu nostalgie.

A absolvit cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova și apoi IATC-ul în anul 1957, fiind unul dintre reprezentanţii Promoţiei de Aur a Teatrului Românesc.

A fost vocea care îi aduna pe români în jurul radioului la Teatrul Național Radiofonic, a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Amza Pellea a jucat în film şi teatru roluri care descriau fiecare român, de la Decebal, Mihai Viteazul, Ipu sau Nea Mărin. A pus în temelia culturii române sămânţa care să prevestească vlăstari, indiferent de vreme sau vremuri, aşa cum spunea :
’’Eu am vrut să demonstez că un actor poate juca orice, că poate fi credibil şi într-un voievod şi într-un ţăran şi într-un om slab şi într-un om puternic şi într-un borfaş şi într-un jurist. Omul care m-a marcat pe viaţă a fost profesorul meu din Institut, Mihai Popescu. El mi-a făcut la un moment dat următoarea teorie: Dacă Dumnezeu, sau natura, sau în cine te crezi tu, ţi-a dat posibilitatea să faci o adunare de oameni să te asculte, atât de concentrat încât să uite pentru două ore de ei înşişi, eşti obligat să faci meseria asta, indiferent de sacrificiul pe care ţi l-ar cere.”

A jucat multe roluri în piese la teatru radiofonic, a realizat memorabile scenete umoristice în emisiuni de televiziune, cele mai cunoscute fiind cele în care interpreta rolul personajului Nea Mărin.

În perioada 22 martie 1973-24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Naţional din Craiova.
De asemenea, a fost profesor la IATC.

’’De dragul tinereţii, Amza Pellea a fost dascăl la Institut – adorat de studenţii pe care şi el îi iubea ca pe copiii lui – fără să se intituleze profesor universitar”, povestea îndrăgita actriţă Sanda Toma.
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.

A fost timp de 25 de ani, din 1958 până la moartea sa în 1983, jumătatea Domnicăi Mihaela din familia Policrat din Craiova împreună cu care a zămislit-o pe cea care îi duce povestea mai departe, marea actriță Oana Pellea.

În anul 2008, la împlinirea a 25 de ani de la moartea sa, a fost inaugurată, la Băileşti, Casa memorială ’’Amza Pellea”. Fotografiile şi tablourile de familie, precum şi diplomele, certificatele şi obiectele personale, dau impresia prezenţei actorului.

Ambele ceasuri aflate în locuinţă sunt oprite la ora 7:25, ora la care Amza Pellea a părăsit această lume în data de 12 decembrie 1983
Oamenii au nevoie de exemple, de modele şi ei caută – de fapt se caută pe ei înşişi, aşa cum s-ar dori, buni şi frumoşi, într-o imagine ideală – pe scenă!

Omul Amza Pellea a plecat cu o zi înaintea prietenului său povestitorul Necuvintelor, Nichita Stănescu, la 12 decembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de doar 52 de ani.

Rădăcinile lui Amza sunt în glia românească şi sprijină eternitatea pe țărâna lacrimii brăzdată de Dorul din care Îngerii şi-au făcut veşminte de sărbătoare pentru a ne lumina streşinile sufletullui spre vindecare…

7 Martie este Ziua Amza Pellea, pururi!

Urmărește-ne și pe Google News