Teatrul de Vest a scos o premieră ce îi marchează o bornă definitivă în istoria sa, de acum totul se transformă: înainte de ’’Oameni, locuri și lucruri’’ și după ’’Oameni, locuri și lucruri’’

Motto: „Ai căutat cea mai grea povară şi atunci te-ai găsit pe tine însuţi” Friedrich Nietzsche.

Articol editat de Anca Bălălău, 7 aprilie 2026, 17:38

’’Oameni, locuri și lucruri’’ de Duncan Macmillan, regia Horia Suru este un spectacol ca o cafea amară băută în singurătate cu riscul de a te trezi sau ucide!

Ca de obicei, Horia Suru te pregătește cu zgârcenie pentru ceea ce urmează, fiindcă spectacolul a început cu un preludiu. ( un act din Pescărușul după A.P. Cehov).… ce a reprezentat doar baza a ceea ce urma.

Vulnerabilitatea și fragilitatea actriței, forța și autodistrugerea ei într-o balanță al cărei echilibru este sufletul spectatorului indiferent dacă este prima oară la teatru sau este unul de cursă lungă.

Afirmația conform căreia „pescărușii se înfig cu pieptul în nisip/stânci când mor” chiar dacă este un mit urban sau o legendă poetică, fără fundament în realitatea biologică, este până la urmă sugestivă pentru personajul din debutul spectacolului al Denissei Moise-Nina Mihailovna Zarecinaia și Treplev, este măsura regizorală inteligentă a lui Horia Suru. Pentru că ’’Oameni, locuri și lucruri’’este un spectacol extrem de inteligent, de dur și de realist în aceeași măsură, pus în scenă de o echipă ce nu și-a lăsat în urmă nici o fisură, nici o tăcere, niciun strigăt.

Nina se ascunde sub identitatea timpurilor noastre, Ema ori Sara, ea este un fel de Hamlet al unor vremuri scoase din țâțâni, un alter-ego al unui present stâlcit de povara celor care nu-l pot îngurcita în tăcere și blazare.

Denisse Moise nu reușește, ESTE oglinda acestor sentimente ce demască o luptă tragică și perversă cu sine.A citit cărțile pe care personajul său le-a citit, a studiat lumea celor înrobiți de acest flagel al alcoolului și al substanțelor, a abordat într-un mod riguros și serios fiecare umbră sau lumină a personajului său și a reușit, cu o forță greu de bănuit, să-și facă rolul impecabil, la un moment dat mă întrebam dacă joacă un personaj sau ne face o confesiune. Este suma tuturor personajelor feminine care au înobilat teatrul în 2000 de ani, este copilul, femeia, pacienta și… poate chiar învingătoarea acestui proces greu de salvare de sub blestemul adicției.

Denisse este personajul central al spectacolului care rămâne pe scenă până la final, partenerii de scenă, 20, reușesc să facă împreună o orchestră a sufletelor bine armonizată de Horia Suru și completată de un décor genial, marca Adrian Damian, pe muzica lui Cari Tibor și sub semnătura mișcării scenice, Baczo Tunde.

Totul se întâmplă într-un balon, în culoarea anului 2026, alb-gri- al cărui tavan coboară apăsător până spre finalul spectacolului, cu 60 de oameni care sunt spectatori și parteneri de joc, în timp ce viața se taie pe felii și sângele curge din suflet, nu din venă… O cupolă a nebuniei accentuate de muzica originală și gesturile fiecărui personaj, pe o scenă rabatabilă care joacă asemeni unui personaj.Totul este Viu, extrem de viu și poate oricând să moară.

Denisse este susținută scenic, în primul rând de Camelia Ghinea, Sorin Fruntelată și de tinerii actori Sevi Stan și Mihai Andrei Pleșa, înconjurați ermetic de întreaga trupă reșițeană și studenți ai Facultății de Muzică și Teatru Timișoara. Totul are ritm, are forță și mesaj. Orice gest, orice pas, orice tăcere și orice sunet se așează ordonat în firescul unui joc perfect.

Momentul forte al cuplului scenic Denisse Moise și Camelia Ghinea este scena reîntoarcerii acasă, față în față, mama-fiică. Dezarmantă… când ni se dă dreptul să credem că ’’Nu există lipsă în dragoste. Doar distanță.”

Acest spectacol este un curaj demn de respect al lui Horia Suru, admirat și aplaudat de un alt mare regizor crescut în teatru, Ștefan Iordănescu:

’’ În seara asta a coborât Duhul Sfânt și s-a întâmplat un lucru măreț- e unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut vre-o data, mai ales că autodepășirea asta formidabilă la un teatru fatalmente mic cum e Teatrul de Vest, este glorioasă și măreață.Cred că și-au depășit de cel puțin 1000 de ori posibilitățile lor normale și e un lucru remarcabil cu siguranță la nivel național , dar dacă mă uit și prin țările din Europa, cred că rezultatul este foarte bun.O trupă mare de creatori, o echipă foarte bună, atât cei din teatru care și ei se autodepășesc față de spectacolele lor obișnuite, cât și trupa de studenți care e remarcabilă și care ține greul acolo, face baza, o mare actriță, Denisse Moise, un punct special și pentru Camelia Ginea, mai ales pentru rolul mamei, cu un spațiu extraordinar, așa cum nu se mai întâmplă în teatrul românesc de mulți ani de zile. E momentul lor de glorie, este un spectacol mare care are loc atât în festivalurile din România cât și în cele din străinătate.’’ne-a mărturisit Ștefan Iordănescu, creatorul, printre altele, al Atelierelor de Antropologie Teatrală ‘’Cătălina Buzoianu’’ de la Socolari.

Regizor al singurului teatru serial de pe scenele româneşti, „Trilogia minelor’’ Horia Suru continuă o carieră de excepție și totodată recidivează artistic la Reșița punând nume acestui teatru de provincie. Este un om și un artist de o incredibilă modestie și bun simț, Horia este atins uneori de geniu. Alături de fostul său coleg de camera când erau studenți la clasa Profului Micklos Bacs, Horia Suru și Adrian Damian fac TEATRU și ISTORIE!

Scenografia atipică este semnată de Adrian Damian, care din 2010 până în prezent a realizat peste 90 de scenografii în teatre importante din România și din străinătate, precum Opera Grand Avignon (Franța) și Staatstheater Braunschweig (Germania), recunoscut pentru stilul său inovator, el integrează tehnologia în teatru, creând experiențe vizuale unice.

Urmaș al regretatului Helmut Stürmer, scenograf român-german de teatru și film, personalitate marcantă a scenografiei internaționale, Adrian Damian se află la cea de-a doua colaborare cu Teatrul de Vest Reșița, iar prin spectacolul premieră pe țară , Oameni, locuri și lucruri de Duncan Macmillan, regia Horia Suru a predat o lecție valabilă oriunde în lume.

Inteligent și onest, Horia Suru și-a păstrat echipa câștigătoare, avându-l alături și pe muzicianul Cari Tibor, extrem de talentat și totodată perspicace, a cărui muzică rezonează și pune în valoare întregul spectacol. A scris muzica pentru peste 200 de spectacole în țară și străinătate, pentru filme, spoturi și generice TV, munca sa având parte de o serie de premii UNITER, dar și recunoașteri internaționale. Un artist, un om modest și talentat, un caracter de apreciat.

Jumătatea sa, Baczo Tunde, vechi prieten al Teatrului de Vest, combină perfect mesajul verbal, fondul musical și mesajul corporal al protagoniștilor, dându-Ie valoare, amploare și astfel integrând spectatorul definitiv în spectacol. Baczo Tunde a făcut mai întâi balet clasic, apoi a trecut la dans contemporan. Când a venit vremea și a simțit că e pregătită, a știut că asta vrea să facă pentru tot restul vieții: să danseze și să spună povești cu ajutorul mișcării.Profesionist desăvârșit a reușit să ne ia cu ea în poveștile sale.

Cu o echipă atât de performantă, Florin Gabriel Ionescu, managerul Teatrului de Vest, a câștigat, nu a bifat o premieră.

De remarcat pe lângă prestația actorilor și profesionalismul echipei tehnice a Teatrului de Vest, un întreg care poartă un singur nume-SUCCES!

Felicitări!

Epilog:
La spectacolul ’’Oameni, locuri și lucruri’’ nu mi-a rămas nici o celulă, niciun nerv nerăscolit… nimic… m-a dezbrăcat și m-a îmbrăcat sufletește după toate regulile teatrului… am trăit ce n-am trăit niciodată în viața reală si m-am temut pentru fiecare pas și m-am luptat cu fiecare replică… Denisse Moise prin Nina-Ema ori Sara m-a luat în poveste și acum am senzația că dacă viața strigă după mine răspund la oricare dintre aceste prenume… pentru că teatrul pune întrebări, dar răspunsul se găsește în fiecare dintre noi!
Denisse a reușit să stăpânească scena și publicul, a reușit un rol măreț care șoptește în loc să țipe, care lasă spații albe pentru gândurile tale și nu îți explică niciodată până la capăt iar la final ajungi la vorba personajului ei: ‘’Cine sunt acum?’’

Teatrul de Vest a scos o premieră ce îi marchează o bornă definitivă în istoria sa, de acum totul se transformă: înainte de ’’Oameni, locuri și lucruri’’ și după ’’Oameni, locuri și lucruri’’.

Urmărește-ne și pe Google News