Suntem ocupați, întotdeauna fără timp pentru puțină normalitate… vorbim și trăim într-o clipă a oportunităților, a nomenclaturii intereselor. O singură mască ne stăruie pe chip și din păcate pe suflet. Economisim sentimente și deschidem conturi… bancare, de socializare.
Câteodată falimentăm punctual… material, spiritual.
Alegem decât breaking news-urile… sau ne aleg ele pe noi.
Care-i momentul culminant al acestei dizidențe ale principiilor? Cine și când se va ridica ?
Din fântâna lacrimilor unei umanități fără religie, fără credință, fără suflet, cine își mai dorește să ne întoarcă, să ne întârzie, să ne vindece?
Doi atacatori sinucigaşi au detonat explozibilul aflat asupra lor chiar în mijlocul mulţimii de oameni care protestau faţă de proiectul unei linii de înaltă tensiune care ar fi trebuit să traverseze regiunea locuită de acest grup etnic, al treilea ca mărime din Afganistan.
Cel puţin 80 de oameni au murit în Afganistan şi alţi 231 au fost răniţi, într-unul dintre cele mai grave atentate produse în această ţară devastată de război şi de luptele cu talibanii.
E deja normal organizaţia teroristă Statul Islamic a revendicat atacul… răsuflăm ușurați, atentatul nu ne… afectează, la noi, în Europa, au murit mai puțini în acest weekend.
Nu mai există drame personale, ci drame colective, tragedii colective, catastrofe colective.
Dăm verdictul și savurăm buletinele informative trăind în religia urii, fără nici un angajament moral. Suntem, dar ne este urât, uneori și frică.
Amanda Todd, un nume care a îndemnat la reflecție, a sperat în naivitatea vârstei sale, că omenirea se oprește în loc și o scutește de calvarul unei greșeli atât de banale… nu, nu a omorât pe nimeni, nici măcar nu a gândit așa ceva…
A văzut lumina zilei pe data de 27 noiembrie 1996 în British Columbia, Canada. În clasa a 7-a a avut prima ei relație cu un băiat, care a convins-o să își arate sânii prin convorbirea lor video, cel mai probabil Skype,Yahoo Messenger, iar băiatul a făcut o poză, pe care a făcut-o publică.
Lumea a început să își bată joc de ea, să o facă în diferite feluri, iar cu timpul, fata a intrat în depresie. Amanda Todd le-a povestit părinților, aceștia au înțeles și s-au mutat în alt oraș. Totul a revenit la normal… dar după un an, Amanda a creat un cont Facebook iar băiatul respectiv a găsit-o și a făcut publice pozele pe contul de socializare, dar de data asta, tortura s-a dublat. Fetele o tratau ca pe o fată ușoară, o băteau și nimeni nu sărea să o ajute. Amanda a început o nouă relație cu un băiat din oraș, credea că totul se va schimba dar… a dat peste un băiat care vroia altceva, nu o relație.
Amanda Todd a intrat într-o depresie critică. Părinții au dus-o imediat la spital, iar oamenii au dat verdictul că este nebună. Orice ar fi făcut această fată, o trimitea din rău în mai rău. Pe data de 7 Septembrie, Amanda Todd a decis să facă povestea ei publică, a înregistrat un videoclip de 9 minute pe YouTube în care își spunea povestea. Pe data de 10 octombrie, s-a sinucis.
Spunea Gabriel Jose Garcia Marquez că poate pentru lume ești doar o singură persoană, dar pentru o anumită persoană ești întreaga lume.
Din păcate, întreaga lume a murit pe 10 octombrie pentru un copil. O lume care-și dezonorează disidența celor care au nevoie de umanitate, de toleranță, de înțelegere, de compasiune.
Disidenți prin tragedia lacrimilor necontabilizate de regrete. Fiindcă niciodată regretele nu au avut vârstă, ci au domnit în regatul ipocriziei pe un tron construit din bucăți de eșafod smuls din isteria unei lumi amorțite sub masca unui faliment moral anticipat de la Cain și Abel.
Anca Bica-Bălălău
