Alegerile au trecut. Românii au votat. Harta României a devenit roşie. Toată lumea aşteaptă liniştea de după agitaţia politică a campaniei electorale. Să aştepte.
Dacă aţi avut măcar o brumă de speranţă că acum, după balamucul din ultimele luni, clasa politică se va pune pe treabă, oferindu-ne transpunerea practică a promisiunilor din campanie, v-aţi înşelat amarnic. În locul unei atmosfere de sărbătoare creştină, de linişte înaintea Crăciunului şi a Anului Nou, a început lupta. O luptă pe viaţă şi pe moarte în interiorul clasei politice. O luptă fratricidă. Deviza lor, “totul sau nimic”. Cine sunt combatanţii? Păi cam toţi: PSD-ul cu Iohannis şi cu liberalii, Dragnea cu Cioloş, USR-ul cu PSD-ul, PNL-ul liberalii, Turcanu cu Dragnea şi PSD-ul. Am omis oare pe cineva? A, da. Băsescu. El se luptă cu DNA-ul şi serviciile de ceva vreme, dar va intra în luptă imediat cu toată lumea politică a României.
Aceasta este atmosfera sfârşitului de an 2016, din punct de vedere politic. PSD-ul îl vrea pe Dragnea premier şi refuză participarea la consultările iniţiate de Iohannis. Victor Ciorbea nu prea ar intra în această luptă, dar e singurul care poate solicita la Curtea Constituţională un punct de vedere asupra unei legi votată înainte de modificarea cărţii de căpătâi a democraţiei româneşti. Preşedintele şi-a văzut visul de a avea timp de 4 ani guvernul propriu şi mai încearcă acum, în al 12-lea ceas să împingă băţul printre spiţele roţii PSD-iste.
Liberalii au dat un mandat în alb d-nei Turcanu, şcolită la Moscova, pentru a desemna pe cine vrea muşchii domniei ei. Spuneam că şi liberalii se muşcă unul pe altul ca buldogii, acum când scaunul al Alinei Gorghiu e liber şi călduţ. Mai mârâie şi la social democraţi dar cam degeaba. Alegătorii au ales altfel decât şi-ar fi dorit domniile lor.
Mai era o bătălie surdă, între Dragnea, posibil viitor premier al României şi Cioloş, sigur, fost. Ba că s-au întâlnit, ba că nu, ba că au vorbit la telefon şi s-au înţeles, nu. Oricum se pare că mai vrea cineva să plimbe băţul prin spiţele roţii social democrate.
Ultimul, dar nu cel din urmă din păcate, e Traian Băsescu. El a anunţat cu surle şi trâmbiţe că va fi liderul opoziţiei parlamentare şi îl cred. E postura care i se potriveşte ca o mănuşă din piele de căprioară. În paranteză fie spus, căprioara domniei sale a cam dat cu mătăniile în baltă, nereuşind să prindă un loc în Parlamentul României. Mă frământă totuşi o întrebare: dacă Dragnea nu merge la consultări, USR-ul e de acord cu tot ce zice preşedintele, iar Turcanu are un mandat în alb, ce-l împiedică pe preşedinte să-l propună pe Băsescu pentru postul de premier şi să-l lase să-şi bată capul cu spargerea stângii? E doar un scenariu, dar care din păcate ar putea fi pus în practică.
Cât despre votul cetăţeanului…Ei lasă, că mai vin alegeri. Poate până atunci îşi bagă minţile în cap şi votează aşa cum trebuie. Adică aşa cum vor alţii, nu cum vrea el. Clar?
Dan Agache
Sursă foto: Ziua Veche
