Din prima clipă a existenţei noastre suntem în căutarea noului. E drept că în primele zile, totul e nou, dar învăţăm repede. Învăţăm că în braţele mamei e bine, că de la sânul ei vine lichidul dătător de putere, învăţăm să ţipăm tare atunci când vrem ceva şi imediat cererile ne sunt îndeplinite. Odată cu trecerea timpului învăţăm să mergem copăcel, să buchisim primele litere, să socotim, să deosebim binele de rău, recele de cald şi oamenii buni de cei ce ne vor răul. Pardon, asta nu prea ai cum să o înveţi şi din nefericire, mereu ne lăsăm păcăliţi.
Trecem prin multe şcoli, învăţăm multă carte, de la Ana are mere, la tabelul lui Mendeleev sau diagrama fier carbon. Ne vor ajuta oare în viaţă? Poate că da, sau poate nu, important este să le învăţăm. Aşa cere programa şcolară, aşa facem. Terminăm un liceu cu chiu cu vai, mai facem şi câţiva ani de facultate, ba mai mult, mai zăbovim prin şcoli preţ de două trei masterate ori un doctorat. Să fie acolo.
Cu ce ne ajută toate acestea? Cu nimic. Dacă nu trecem puţin şi pe la şcoala vieţii… Acolo se învaţă cu totul altceva decât în şcoală. E drept putem deveni buni şi foarte buni din punct de vedere profesional, dar despre viaţă nimeni nu ne şopteşte un cuvânt. Ce e ea de fapt? Cu ce se mănâncă? Nimeni nu ne spune. Nu ştiu sau nu vor? Sau e obligatoriu să ne lovim cu capul de pragul de sus, pentru a-l zări pe cel de jos?
Sunt doar întrebări. Simple întrebări, dar al căror răspuns ne-ar aduce probabil mai multă lumină în viaţă decât toate cunoştinţele teoretice despre o materie sau alta. De ce în şcoală nu se fac cursuri despre viaţă? Bun, dar cine să ne spună despre ea, şi mai ales ce?
Cine e oare calificat să predea la şcoala vieţii? Un bătrân trecut prin ea, un preot, pentru că la el se adună multă din înţelepciunea oamenilor, un politician? Sunt doar întrebări, dar un posibil răspuns ne-ar lumina poate o părticică din necunoaşterea vieţii.
Şcoala ne învaţă să scriem, să citim, să socotim. Biserica ne spune ce e bine şi ce e rău. Un politician ne va îndruma spre o formaţiune politică sau alta. Dar oare bătrânul, ce ar putea să ne spună? Poate că la el se află cheia cunoaşterii vieţii. Poate că în mintea lui s-a adunat experienţa anilor de viaţă printre oameni. Poate că din greşelile lui am putea să învăţăm ceva, pentru a fi pregătiţi pentru viaţă.
Teoretic doar pentru că se mai spune prin popor că un deştept învaţă din greşelile altora, iar prostul nu învaţă nici din ale sale. O fi aşa sau nu? Cine să-mi răspundă?
Dan Agache
Sursă foto: teotrandafir.com
