Se spune că în prima jumătate a vieţii alergăm după bani, de multe ori în detrimentul sănătăţii, iar în a doua jumătate alergăm în căutarea sănătăţii, cheltuind bruma de bani strânsă cu atâta trudă şi atâtea sacrificii.
Trăim într-o lume în care totul se desfăşoară în viteză. Alergăm de acasă la serviciu folosind maşina, pentru că nu avem timp să mergem pe jos. Ne încărcăm negativ timp de 10 – 12 ore, pentru simplul fapt că în majoritatea cazurilor nu facem ce ne place, ci ceea ce găsim de făcut. Mâncăm pe fugă, din mers, hrană rece sau ceva de la fast-food. Turnăm în noi cafele peste cafele pentru a rezista ritmului alert, tragem ţigară de la ţigară, având falsa impresie că ne calmează, ne mai facem praf argumentând că o viaţă are omul, dormim puţin şi agitat, suntem mereu stresaţi, nemulţumiţi, nesătui, obosiţi.
Merită? Cred că această întrebare ar fi bine să o rostim măcar odată pe lună. Să facem o analiză a ceea ce avem de câştigat şi de pierdut. Trecuţi fiind de jumătatea vieţii, care o fi ea că nu ştiu, organismul începe să scârţâie. Stomacul se revoltă şi apar primele simptome de ulcer ori gastrită, inima ne mai înţeapă când şi când, avertizându-ne de faptul că e prea obosită şi nu rezistă ritmului impus de noi, încheieturile ne dor la schimbarea vremii, semn că nu prea am trecut pe la sala de sport şi nici prea multă mişcare nu am făcut, de respirat respirăm tot mai greu, semn că tutunul îşi spune cuvântul şi exemplele pot continua.
Ce-ai făcut, mă nene, mă! Este momentul în care începem să rostim întrebarea: merită, sau mai exact a meritat? Începe calvarul: doctori, operaţie, tratament, repaus, iar medici, alte tratamente. Toate acestea înseamnă de fapt bani. Bani cheltuiţi în sistemul sanitar românesc, despre care se spune că e gratuit, bani pentru medicamente care teoretic sunt compensate, bani pentru recuperare medicală, tratamente naturiste, staţiuni balneo-climaterice pentru refacere. Bani, bani şi iar bani.
Mulţi vor spune că dacă nu am fi tras toată viaţa, acum nu am fi avut aceşti bani pentru sănătate. Pentru recuperarea sănătăţii. Corect, dar dacă am fi dus o viaţă cumpătată, am fi muncit poate la fel de mult, dar altfel, nu ne-am fi distrus sănătatea după care alergăm disperaţi de multe ori. E în cele mai multe cazuri o fugă după Fata Morgana, după un vis irealizabil. Odată pierdută, sănătatea nu mai vine înapoi. Cheltuim averi pentru îmbunătăţirea ei, dar atât şi nimic mai mult.
Merită? O întrebare la care ar trebui să căutăm răspunsul repede. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru noi şi sănătatea noastră.
Dan Agache
Sursă foto: bucurestifm.ro
