Ne-am obişnuit cu gândul că strămoşii noştri preistorici trăiau în peşteri, iar faptul pare atat de evident, încât nici nu s-a prea ostenit cineva să explice pe ce se bazează aceasta idee. Este doar o presupunere sau un fapt constatat în urma vreunei cercetări?

Nici una, nici alta. Pur şi simplu, cele mai spectaculoase mărturii, pe care ni le-a lăsat îndepartatul nostru strămoş preistoric despre el însuşi, noi le-am găsit în peşteri şi l-am asociat imediat cu peştera, privind la desenele sale rupestre, care ne fascinează.

Peşterile sunt singurele galerii de artă, unicele pinacoteci ale acestui mare maestru al desenelor primitive, ciudate pentru noi şi pe care nu le-am găsit nicăieri în altă parte, decât numai în intunericul grotelor. Tot în peşteri, am descoperit şi urmele de cenuşă ale focului pe care şi-l aprindea preistoricul înaintaş ca să se încălzească sau să-şi frigă carnea adusă de la vânat.

Atât de multe urme ale omului primitiv ne-au fost lăsate ca marturie în peşteri şi atât de puţine, ca să nu spun chiar deloc, în altă parte, încât despre habitatul lui în peşteri nu s-a mai indoit nimeni. Şi, ca urmare, omul civilizat n-a pregetat niciun minut să-şi numească strămoşul „omul cavernelor”, pentru că acolo a descoperit mărturiile concrete.

Adevărul e că în ADN-ul nostru mai există o genă a omului cavernelor, suficient de puternică încât să ne îndemne să căutăm iar şi iar prin acele locuri strămoşeşti până la urmă. Există în noi o dorinţă vie de a intra în peşterile de astăzi, de a descoperi acea lume mirifică subterană, ce altădată era casa strămoşilor noştri.

Banatul de Munte e presărat de peşteri şi avene, de formaţiuni carstice uimitoare care nu aşteaptă decât ca omul modern să se le descopere, ori să le redescopere. Frumuseţi uimitoare, ce cu greu pot fi descrise în cuvinte, ce au un farmec relativ în fotografi dar care pot fi simţite şi trăite doar în interiorul unei peşteri.

Peşterile au fost dintotdeauna fascinante şi au trezit interesul oamenilor de ştiinţă, speologilor şi, de ce nu, turiştilor. Aceasta lume ascunsa în adâncuri, se lasă „cucerită” de oameni doar în anumite locuri. Trebuie doar să vrei şi o lume unică ţi se va deschide privirii. O lume a strămoşilor noştri, oamenii cavernelor.

Dan Agache

Sursă foto: romaniamegalitica.blogspot.com