Container: pungi cu resturi menajere, cutii, cartoane, pet-uri, hârtii, scutece, toate aruncate de-a valma în preajma recipientului colector. Multă mizerie, mirosuri pestilenţiale, şobolani.
Bulevard: Coşuri de gunoi stradal din care se revarsă mizeria, resturi de ambalaje, vegetaţie crescută de-a valma, buruieni, hârtii, scrumiere golite de şoferi la stop. O imagine urâtă, care face trimitere la sufletul nostru şi mai urât.
Stradă lăturalnică: gropi, bălţi, noroi, imagine dezolantă, case nevăruite, şanţuri înfundate şi iar noroi, asta doar dacă nu ai nimerit pe strada pe care stă primarul sau….fostul primar.
Sună pesimist tot acest scenariu, dar e cât se poate de adevărat. E atât de real şi permanent, încât ochiul s-a obişnuit cu această imagine şi o consideră normală. Nu, nu e vorba de Reşiţa; doar de Reşiţa. Aceeaşi imagine o întâlneşti la Timişoara, Lugoj ori Caransebeş, în oraşe mai mici, în comune dar şi în sate. O aparentă urmă de normalitate pe străzile principale; doar acolo. În rest acelaşi peisaj, rupt parcă din filmele de groază.
Desigur, ne întrebăm cine sunt vinovaţii; cine sunt cei care au produs un astfel de decor şi nu se sinchisesc deloc de el. Păi în primul rând suntem noi, cei care aruncăm mizeria unde şi când avem chef; apoi sunt copii noştri care au preluat obiceiul de la noi şi fac la fel; dacă aşa a făcut prtofesorul, aşa face şi elevul; mai apoi sunt cei care ar trebui să facă curăţenie şi nu o fac, sau dacă o fac, e doar de ochii şefului care-i plăteşte. Aici tot noi suntem de vină, pentru că nu tragem pe nimeni la răspundere; pentru că nu avem atitudine civică.
Un alt vinovat îl identificăm în persoana noastră, pentru că de 25 de ani ne alegem în fruntea obştii gospodari proşti, iresponsabili, corupţi şi puşcăriabili; şi după ce-i alegem îi lăsăm în pace. Ne reamintim de ce nu au făcut, sau de ce ne-au promis, abia la alegerile viitoare şi-i schimbăm; sau aşa ar trebui, dacă nu ne-am lăsa cumpăraţi cu o găleată, o căciulă, ori cu nişte zahăr şi ulei.
În tot acest timp gropile se adâncesc şi se înmulţesc, gunoaiele se adună şi emană mirosuri îngrozitoare, iar noi trecem tot mai nepăsători pe lângă ele, ne creştem copii printre ele, ne-am obişnuit cu ele. Atât de tare ne-am obişnuit, că nici nu le mai vedem. Dar ele există şi vor continua să existe, atâta timp cât nu vom renunţa fiecare dintre noi la mentalităţile învechite de genul “Las că-i bun şi-aşa”. Nu, nu mai e bun aşa. Dar pentru a fi altfel, pentru ca lucrurile să se schimbe, ar trebui să renunţăm în a ne erija în cei mai buni dintre cei buni, în timp ce gunoaiele, mizeria şi noroiul sunt ridicate la grad de excelenţă.
O excelenţă în prostie.
Dan Agache
Sursă foto: hunedoaralibera.ro
