Cei aproape 27 de ani de aşa zisă democraţie, cu iz dâmboviţean, ne-a dezbinat. Am devenit răi, câinoşi, intoleranţi, neînţelegători, fără nici un dram de umanitate. Ceea ce s-a întâmplat în România post decembristă, a făcut din noi nişte animale. Suntem împărţiţi în tabere ireconciliabile: bogaţi şi săraci, deştepţi şi inculţi, pesedişi şi liberali, răi şi buni, curaţi si murdari şi exemplele pot continua la nesfârşit. Toată această luptă a noastră a permis altora, mai exact celor ce ne-au adus în acest stadiu, să-şi vadă nestingheriţi de ale lor: hoţie, luptă pentru putere, împărţirea supremaţiei.
În mintea noastră nu mai există decât alb şi negru. Nici o urmă de culoare, nicio cale de mijloc, nicio posibilitate de dialog şi logică. Ori spui ca mine ori…. Din păcate acest ori, duce de cele mai multe ori la violenţă. Verbală sau fizică. Suntem parcă nişte dogi, gata să sară la beregata celuilalt, gata să se rupă, să se sfâşie, doar pentru a demonstra că el are dreptate. Inteligenţa şi negocierile, vorba bună şi argumentele sunt înlocuite cu pumni, picioare, topoare şi furci, de parcă am rămas în anul 1907.
De unde atâta ură? Pentru ce toate aceste ”argumente” brutale? Care este logica? Nici una. Logica nu mai există de mult în mintea noastră. Suntem atât de orbiţi de furie, de deznădejde, de răutate, încât nimeni şi nimic nu ne poate demonstra că nu noi avem dreptate.
Recent am văzut doi tineri, doi adolescenţi, care pur şi simplu l-au luat la bătaie pe un al trei-lea. Îl loveau cu pumnii, cu picioarele, săreau pe trupul şi pe capul acestuia de parcă l-ar fi vrut mort. Nu ştiu ce vină a avut acesta, dar trăim într-un stat de drept, cel puţin aşa ne place să spunem. Trăim într-o societate în care dreptate e împărţită de organele judecătoreşti, în care adevărul este căutat de organele de anchetă, într-o ţară în care avem legi scrise şi nescrise, după care ne ghidăm. Sau cel puţin aşa ar trebui.
Din păcate nu e doar un exemplu singular. Abundă ştirile cu părinţi care au fost înjunghiaţi de copii, de soţi care s-au tăiat, de prieteni de-o viaţă care s-au atacat şi s-au lovit cu topoarele. De unde atâta ură şi mai ales de ce? Pentru că nu există nicio logică în comportamentul nostru. Nimic din ceea ce se întâmplă în preajma noastră nu ar trebui să ne întunece mintea într-atât încât să nu mai judecăm. Cu toate acestea, continuăm să fim dezbinaţi în multe tabere, iar deviza este una pentru toată lumea: cine nu e cu mine, e împotriva mea.
Dan Agache
Sursă foto: timpolis.ro
