Am ajuns sclavii banilor şi nu exagerez deloc. Facem orice pentru a avea cât mai mulţi. Şi cu cât avem mai mult, cu atât cheltuim mai mult. Cu cât cheltuim mai mult intrăm în atenţia aşa zişilor prieteni care până mai ieri nu dădeau o ceapă degerată pe noi. Asta ne conferă aşa, un statut de nabab. E doar o părere, pentru că…
E ştiut faptul că fiecare dintre noi încercăm să avem mai mult. Majoritatea consideră mai mult, un trai decent. Alţii însă… Alţii nu muncesc pe brânci de dimineaţa până seara pentru a asigura cele necesare traiului familiei de acasă. Alţii ştiu şi pot, până la un punct, să facă bani; mulţi şi repede. Şi pe cât de repede se fac pe atât de repede se cheltuiesc. Şi cu cât cheltui mai mult, ai mai cheltui pe tot felul de… prostii până la urmă. Ce folos e pentru o familie de 3 – 4 persoane, o vilă cu 15 – 20 de dormitoare. Nu contează, să vadă lumea că am bani. Pentru ce ai nevoie de conturi de sute de milioane de euro în bănci ori în cine ce ştie ce paradis financiar, bani pe care probabil se vor chinui de-a dreptul câteva generaţii să-i cheltuie. Am învăţat de la viaţă că nici un plus nu vine şi fără un minus. Ştiţi măcar un singur jucător la loto, care a luat potul cel mare şi acum trăieşte fericit? Eu nu. Ba au avut un accident, ba i-a lovit o boală necruţătoare, ba mai rău, rudele apropiate le-au venit de hac. La fel se întâmplă şi cu milionarii apăruţi peste noapte din neant. Ei nu chiar din neant ci din afacerile foarte bănoase şi mai puţin corecte cu statul. Ghinionul lor se cheamă DNA, DIICOT, Procuratură sau ceva asemănător. Cred că în ultimele luni, nu a fost o dimineaţă în care să nu deschid radioul sau televizorul să nu aud de razii făcute în mai multe judeţe, de personalităţi politice sau oameni de afaceri ridicaţi din aşternut cu mascaţii, cu jandarmii şi bine-nţeles toate sub lupa atentă a opiniei publice prin camerele de filmat ale posturilor de televiziune.
Rezultatul e greu de quantificat. Dispar ei, apar alţii; la fiecare reţea destructurată, apar altele două; fără frică, fără remuşcări, doar cu dorinţa de a face bani; mulţi şi repede. Câţi dintre ei ştiu să se oprească? Probabil niciunul. Numitorul comun… BANUL. Banii nu aduc fericirea, cânta Corina Chiriac. Nu banii nu au spus repede cârcotaşii ci numărul lor. Se creează o falsă impresie că eşti mult mai fericit dacă ai mai mulţi bani. E drept că reciproca e relativ valabilă. Lipsa lor în totalitate nu prea e un motiv de fericire. Fericirea însă poate fi găsită şi în alte lucruri nu în agoniseala banilor la strujac, cum spune bănăţeanul.
Şi atunci cum e mai bine? Sărac şi cinstit cu spunea primul preşedinte post revoluţionar sau invers cum ne-a demonstrat ultimul preşedinte în fruncţie. Ca de fiecare dată, răspunsul e undeva….la mijloc.
(Dan Agache)
