gazetadecluj.ro

25 de ani, 4 luni şi 9 zile; atât s-a scurs de la mineriada din 13 – 15 iunie 1990. Curios, toată lumea vorbeşte de mineriadă, dar prea puţini mai amintesc de Km 0 al democraţiei româneşti, de zona liberă de comunism. Şi mai interesant e faptul că această zonă a democraţiei a condus la o flagrantă încălcare a drepturilor omului. După câteva tentative de eliberare în forţă a Pieţei Universităţii, preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu a chemat ”forţele muncitoreşti” în capitală.
Ce a urmat e demn de un scenariu pentru un film de groază: 6 morţi, dintre care au rămas peste ani doar 4, peste o mie de răniţi, maşini incendiate, sedii de instituţii devastate, autobuze răsturnate, tineri bătuţi cu bestialitate pentru simplul fapt că ar fi putut fi studenţi, clădirile partidelor istorice răscolite şi vandalizate. Autori, minierii sosiţi din Valea Jiului în marea lor majoritate. Autorul moral – Ion Iliescu. Se spunea atunci că a câştigat democraţia, ba mai mult le-a şi mulţumit ortacilor pentru restabilirea ordinii în capitală şi panseluţele plantate. Decât o aşa democraţie, mai bine fără.
Acum, după atâta amar de vreme, procurorii militari s-au gândit să redeschidă cazul. În ritmul în care se judecă procesele în România, Iliescu nu va prinde verdictul, dar nu asta era ideea. De ce acum şi nu atunci, când faptele erau calde. Dacă e să fac o paralelă, este ca şi cum i-ar cere cineva banii furaţi Elenei Udrea şi soţului Cocoş, peste vreo 50 de ani, când nu mai rămâne nimic din ei. Sau lui Mircea Băsescu. Qui prodest?
Democraţiei în niciun caz; libertăţii de exprimare nici atât; societăţii în general nici gând. Poate doar să fie acest gest un fel de reparaţie morală. Pentru cine? Poate pentru sufletele celor duşi atunci şi pentru familiile rămase în suferinţă. Poate că alta ar fi fost soarta României şi a democraţiei autohtone fără acel eveniment trist. Poate că am fi reuşit să ne desprindem de comunism şi de nomenclaturişti atunci când încă nu era prea târziu. Acum însă…
Acum însă ne frecăm fericiţi palmele că am adus în faţa instanţei un alt fost preşedinte. E oare un blestem, că după ce am împuşcat unul în ziua de Crăciun să avem parte doar de preşedinţi penali? Cât vom mai avea de suferit noi ca naţie până să ne deşteptăm şi să ne urmăm drumul firesc spre libertate şi un trai decent? Brucan ne-a dat 20 de ani şi ne-a categorisit cu epitetul „stupid peoples”. Trebuie să recunosc că acum la 25 de ani, 4 luni şi 9 zile de la acele evenimente, încă suntem „stupid peoples” şi nici peste 20 de ani nu ne vom vindeca.

Dan Agache

Sursă foto: gazetadecluj.ro