La mulţi ani, Bogdan Piperiu!

Epilog: „Arta este punere în operă a adevărului”. Martin Heidegger

Articol editat de Radio Resita, 19 februarie 2020, 00:08

Arta este rostirea tainei prin taină şi astăzi se cuvine să desluşim taina celor patru decenii de viaţă ale unui prieten, artist plastic, grafician şi designer, Bogdan Piperiu.

Născut la 103 de ani după Constantin Brâncuşi, acum 41 de ani pe 19 februarie 1979, despre aniversatul nostru, criticul de artă, regretatul Adrian Stepan afirma:

“Un pictor care în plină putere de creaţie,  dovedeşte nu numai stăpânirea meşteşugului ci, dovedeşte capacitatea de a-şi concretiza gândurile în fiecare lucrare în parte! Are ceva ce nu au foarte mulţi dintre plasticienii noştri. Are o modestie ascunsă sub deviza că a fi modern nu înseamnă a fi ostentativ.Trebuie remarcat un lucru, Bogdan Piperiu are o dominantă în culoare la care nu a renunţat şi cred că bine face, pentru că îl defineşte undeva, îl stabilizează printre cei care încearcă nu să se declare, ci să se manifeste ca optimişti în preluarea realităţii pe care după aceea o transfigurează şi reuşeşte să o investească cu valori umane cum rareori întâlneşti. Mai ales când te afli între două culturi între şcoli, între curente aşa cum este el, pentru că Bogdan Piperiu porneşte de la miniatură, dar în fiecare lucrare, aproape, cochetează cu monumentalul. El se va stabili pe o anumită treaptă a interpretării, însă cred că îl paşte Monumentalul.”

Bogdan Piperiu a  început să picteze de mic și chiar și-a expus prima lucrare într-o expoziție colectivă a artiștilor din Reșița, pe când avea 13-14 ani.  Pe la începutul anilor 1990 a vândut prima lucrare și cu banii obținuți și-a luat „celular”, un telefon la mâna a doua care s-a stricat după câteva zile, dar care, în cele câteva zile i-a oferit statutul de „pictor înstărit cu celular în buzunar”.

Mărturiseşte cu nostalgie:

“Nu îmi amintesc exact. Știu doar că prin clasele primare tatăl meu îmi făcea toate planșele. Tare leneș mai eram. Nu prinsesem încă gustul, dulceața. Apoi, cu timpul, am început singur să descopăr culoarea, forma, desenul. Făceam planșele, desenele tuturor colegilor din clasă și nu mai aveam timp pentru ale mele. Toți luau nota zece iar eu un amărât de cinci sau șase, pe ceva “fușărit”, făcut în grabă și prost! Mare le era mirarea alor mei. Ei vedeau că acasă îmi dădeam silința, că nu îmi mai scot nasul din blocul de desen dar când veneam cu carnetul de note la semnat, la desen aveam cele ai mici note. Nu aș fi vrut să fi fost în pielea lor de atunci! Sigur, cu timpul, lucrurile s-au limpezit. Refugiul ăsta al meu i-a determinat pe părinți să mă îndrume spre Liceul de Artă din Reșița. După proba practică de admitere, acceptat fiind, a început totul! E o altă poveste! Una frumoasă, dinamică, plină de picanterii!

Deja eram pe corabia dorită. În care mă simțeam EU! Am avut parte de profesori buni deveniți ulterior colegi de filială”.

Astăzi, pentru Bogdan şi frumoasa sa familie, Germania, mai exact localitatea Tuttlingen, este Moniomul românesc, fiindcă orice artist este un Cetaţean Universal respectat şi iubit pentru mesajul său creativ ce sporeşte frumuseţea unei lumi ce îşi caută rezervele de demnitate în Artă şi Cultură!

Graniţele geografice nu există, Bogdan este într-o strânsă colaborare cu toate forurile culturale din Caraş-Severin, fie prin participări la expoziţii, fie prin semnătura sa pe toate afişele Teatrului de Vest, ca o puternică şi profundă declaraţie de iubire pentru cultură şi artă de care este legat ombilical.

Bogdan Piperiu a împlinit 41 de ani. Este în pragul unei noi deveniri artistice şi, cu siguranţă, acelaşi prieten devotat tuturor celor care într-un fel sau altul se alătură mesajului echipei Radio România Reşiţa:

La mulţi ani, Bogdan Piperiu! Să ne trăieşti şi să ne aminteşti mereu că Arta este un duhovnic impecabil!

Motto: „ Arta este semnătura civilizaţiei”. Beverly Sills