Motto: „Mâna mea încremenită stă deasupra hârtiei așteptând clipa cea mai prielnică să vâneze punctul”. Octavian Doclin

Pentru limba şi literatura română naşterea unui poet înseamnă binecuvântare şi armonie între rostirea verbului românesc şi ADN-ul acestui neam de gintă latină.
Astăzi poezia poartă numele celui aniversat Octavian Doclin, născut la 17 febr. 1950,în comuna Doclin, judetul Caraș-Severin.

Autor a numeroase cărţi, redactor la numeroase publicaţii, dar şi partenerul de viaţă şi limbă română al criticului literar Ada Cruceanu, aniversatul nostru răspândeşte emoţie cu bucuria unui copil care a descoperit cu fiecare poem un verb ce argumentează litera în spiritul legilor Cetăţii ce nu se lasă cucerită decât de frumosul care salvează lumea.

Sub ivirea acestor rânduri, un sentiment de preţuire îndeamnă spre un frumos Laudatio celui care împlineşte 68 de ani, din care aproape toţi au fost dedicaţi cu frumuseţea spiritului său liber, Harului poetic, primit la naştere ca destin.
Octavian Doclin  se definește pe sine însuși ca fiind un boem incurabil, mărturisind:

”În ceea ce mă priveşte, dacă e vorba de frageda pruncie, am nostalgia, care nu mă va părăsi până când mă voi întoarce la această vârstă a începutului vieţii, anotimpurilor. Ca să dau doar un singur exemplu: primăvara, îmi plăcea să stau, ziua în amiaza mare, în plaţul (în Banat, aşa se spune locului – asta înseamnă şi în germană – în care se seamănă altceva decât în grădina casei) semănat cu trifoi, culcat şi acoperit de albine şi fluturi, fără să mă ştie nimeni. Scriam cândva: Eu m-am născut la ţară, cu stupul de albine, / şi-adesea, lângă Tata, chemam să vină ploaia, / dormeam pe crini în rouă, acoperit de fluturi, / şi prin grădini cu iederi priveam cum paşte oaia…”

Octavian Doclin este Darul Iubirii de limba română, despre care Nichita spunea:
„Dăruieşte-ţi, Doamne, pe maica Ta, care Te-a născut pe Tine, poporului român! „
Maica noastră, limba şi literatura română, îşi serbează astăzi Poetul, iar noi soldaţii cuvintelor simple şi îngăduite trebuie să dăm onorul cu recunoştinţâ celui care comandă punctul, spre a întregi poetic agoniseala poemelor ce poartă în ele viitorul cultural al acestor locuri, Octavian Doclin!

La mulţi ani, Maestre!

Epilog: „A vorbi despre limba română este ca o duminică”. Nichita Stănescu

Anca Bica Bălălău