De mic mi-a plăcut matematica; o mâncam pe pâinem atât de mult îmi plăcea. La şcoală mereu eram primul din clasă; primul de care se ştia că va rămâne pe toamnă, dar ce credeaţi. E drept că nu m-am înţeles prea binea cu ea, matematica, dar trebuie să recunosc că la aritmetică, adică la socotit eram tare. Şi ca să vă demonstrez acest lucru, vă propun astăzi un calcul artimetic nu prea greu, dacă sunteţi atenţi.
Noua normă de reprezentare pentru Parlamentul României va fi din acest an de un deputat la 73 de mii de cetăţeni şi un senator la 168 de mii de cetăţeni. Adică, cei 20 de milioane de români, îşi vor alege la toamnă, 312 deputaţi şi 136 de senatori. Pentru uşurarea calculului aritmetic, vă propun să socotim costurile unui singur deputat. Acesta va câştiga un salariu de 12 mii de lei lunar, adică de 10 ori mai mult decât salariul minim pe economie aprobat în plată de la întâi mai.
Aşa cum vă spuneam în România sunt cam 20 de milioane de cetăţeni. Dintre aceştia 6 milioane sunt salariaţi şi cam tot pe-atâţia pensionari. Cam 3 milioane de români lucrează în afara graniţelor, iar diferenţa de 5 milioane o reprezintă copii şi personele fără venit. Altfel spus, 6 milioane de români susţin 312 deputaţi, sau fiecare deputat va fi susţinut de 73 de mii de locuitori din care doar 30% sunt salariaţi, adică 22 de mii de persoane care muncesc. Dintre aceştia o pătrime câştigă salariul minim pe economie, adică 5 mii 500. Dacă e să pună doar aceştia mână de la mână, nu ar fi prea greu să susţii financiar un ales al neamului; adică din cei 5 mii 500, e nevoie doar de salariul a 10 pentru leafa unui deputat.
Ar fi fost prea frumos ca să fie adevărat, pentru că bugetul Camerei Deputaţilor pentru acest an este de 340 de milioane de lei. Altfel spus, repartizat de fiecare viitor parlamentar, costurile se ridică la un milion 100 de mii de lei anual, adică e nevoie de salariul minim pe economie a o mie de români din cei 5 mii 500 care susţin financiar un parlamentar, adică a aproape 20%.
Dacă socotim că ceilalţi mai au de susţinut economic şi câte un senator şi poliţişti şi cadre sanitare şi toţi la un loc pensionarii, elevii, datoriile ţării la FMI şi Uniunea Europeană, şi investiţiile şi toate câte mai sunt, nici nu mă mir că o ducem aşa de greu şi ţara se dezvoltă atât de încet.
A fost un simplu exerciţiu de aritmetică; nu a fost nevoie de calcule diferenţiale, de integrale sau matrici pentru a ajunge la acest rezultat. Un simplu exerciţiu care ar trebui să demonstreze nevoia imperioasă a românilor pentru o clasă politică sănătoasă; la trup, suflet şi minte.

Dan Agache