Ideea vehiculată de înaintaşii noştri, conform căreia fiecare om trebuie să crească un copil, să sădească un pom şi să ridice o casă, pierde ăncet dar sigur teren. Rata natalităţii scade de la an la an; pomii pe care îi plantăm sunt cu mult sub ceea ce alţii reuşesc să defrişeze, iar achiziţia unei locuinţe e de cele mai multe ori un vis irealizabil. Scăderea preţului la locuinţe şi creditele bancare sprijinite de stat prin programul Prima Casă îi fac pe tot mai mulţi tineri din marile oraşe să se întrebe dacă este sau nu momentul potrivit pentru a-şi cumpăra apartamentul mult visat. De cealaltă parte, îndatorarea timp de 30 de ani şi riscul de a ajunge într-o zi fără serviciu şi poate fără casă mută atenţia înspre chirie, care costă mai puţin şi aduce riscuri mai mici. România are cei mai puţini chiriaşi din Europa, doar 4% spre deosebire de Germania spre exemplu în care majoritatea persoanelor locuiesc cu chirie. Cum e mai bine? Chiriaş sau dator la bănci până la adânci bătrâneţe, fără siguranţa locului de muncă?
Locuinţele de azi, între chirie şi proprietate
