66765-0-saracie__batranO veche vorbă românească care spune că cine nu are un bătrâni, să îşi cumpere, nu prea mai este la modă. Vedem multe articole, emisiuni şi luări de poziţie în care bătrânii, pensionarii sunt priviţi ca o pătură parazită a societăţii. O categorie de oameni fără de care lumea ar fi un loc mai bun, mai curat şi mult mai ieftin de întreţinut.

Pentru că, mai nou, dacă tot trece fericirea prin stomac, putem cântări oamenii după câţi bani putem scoate de pe spatele lor. Vedem bătrâni pe stradă care încearcă să-şi vândă lucrurile adunate într-o viaţă, privim, poate cu dispreţ, trotuarele încărcate de lucruri făcute de ei manual şi nu realizăm de fiecare dată că ei nu doresc altceva decât să îşi cumpere o bucată de pâine sau să îşi plătească întreţinerea la bloc, deoarece pensia mizeră nu le ajunge.

În ce măsură statul, organele abilitate şi fiecare dintre noi, ştim, putem şi vrem să avem grijă de bătrânii noştri?

Persoanele de vârsta a treia merită tot respectul şi toată consideraţia generaţiilor mai tinere.

Au avut parte de multe privaţiuni şi totuşi privirea lor senină transmite linişte. După ce au făcut case sau apartamente, îşi trăiesc viaţa în condiţii decente într-un cămin de bătrâni. Am fost astăzi la Complexul de Servicii Sociale Comunitare pentru Persoane Adulte şi am stat de vorbă despre cauzele care i-au deteminat să apeleze la astfel de servicii. Pentru început Titus Sperlea:

Titus Sperlea a primit din partea Studioului Regional Radio România Reşiţa un aparat de radio, deoarece nu a mai avut şi dorea să asculte postul nostru.

Radio Sperlea