MOLDOVA-VOTE-PROTEST

Mii de oameni s-au adunat în centrul Chişinăului, duminică, la apelul Platformei Civice Demnitate şi Adevăr, în cadrul unei acţiuni de protest faţă de furturile din bugetul statului şi corupţia din justiţie. Protestatarii au cerut condamnarea autorilor crimelor din 7 aprilie 2009, identificarea şi judecarea celor vinovaţi de distrugerea sistemului financiar-bancar şi sărăcirea cetăţenilor, dar şi reformarea reală a sistemului de justiţie şi combaterea corupţiei.
Manifestanţii au scandat lozinci precum „Hoţii de la guvernare, la puşcărie, „Miliardul înapoi”, „Jos Plahotniuc, Voronin şi Filat”, dar și „Unire!”:
Marţi, în Moldova s-au împlinit 6 ani de la Revoluţia Portocalie, iar „răspunsurile” organelor de anchetă nu sînt satisfăcătoare. Aşa cum sînt şi reacţiile actorilor politici din Estul Uniunii Europene!(sic!) Chiar şi după 2190 de zile, autorităţile nu au încă un răspuns ferm: a fost o tentativă de lovitură de stat sau doar o provocare. Unii analişti cred că în prezent se încearcă inocularea opiniei că nu a existat o revoluţie, ci o revoltă, pusă la cale de servicii secrete ruseşti şi de comuniştii care guvernau ţara. De ce nu se cunoaşte încă adevărul despre ce s-a întâmplat atunci? „În urma evenimentelor din aprilie 2009, Republica Moldova a pierdut pentru mult timp stabilitatea politică şi s-a ales doar cu o speranţă – democraţia, care nu s-a realizat şi care nu se ştie dacă se va mai realiza”, a punctat analistul Igor Boţan.
În seara de 6 aprilie 2009, 15.000 de tineri moldoveni s-au adunat în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a protesta împotriva rezultatelor scrutinului din 5 aprilie, pe care le-au considerat fraudate. Protestul a început ca unul paşnic. În ziua de 7 aprilie, însă, protestele au degenerat în violenţe, clădirea Parlamentului şi a Preşedinţiei au fost distruse, iar zeci de tineri şi poliţişti, care asigurau ordinea publică, au fost răniţi. Nici pînă în prezent nu se cunoaşte cine a organizat protestele şi cine au fost cei care au incitat la violenţă, însă scenariul este parcă desprins din Manualul OTPOR al Revoluţiilor „portocalii, lalelelor, iasomiei” etc. „Evenimentul social numit flash-mobul a fost folosit în calitate de tehnologie antisistemică în timpul revoltelor din Republica Moldova în 2009 şi Kîrgîzstan în 2010″, este de părere şeful Centrului antitero din CSI, Andrei Novikov, citat zilele trecute de presa rusă. Potrivit acestuia, „o formă periculoasă de utilizare a spaţiului virtual la nivel mondial sunt aşa-numitele flash-revoluţii. O nouă tactică folosită de extremişti constă în organizarea în mod activ a diferitelor „flash-moburi”: susţinătorii ideilor sînt căutaţi pe diferite site-uri specializate, forumuri, reţele sociale, pentru a conveni condiţiile de desfăşurare a acţiunii. Se mizează pe „o escapadă” neaşteptată şi pe faptul că participanţii nu se cunosc între ei, prin urmare, organelor de poliţie le este dificil să-i reţină”. Mobilizarea s-a facut prin rețelele de socializare, iar protestul a fost numit ulterior „revoluția twitter”.
Protestele pașnice au degenerat în violențe, după ce în mulțime au fost infiltrați mai mulți provocatori. Până acum însă nu se știe cine a stat în spatele acelor evenimente. Partidul Comuniștilor, aflat atunci la guvernare acuza Opoziția, calificând protestele ca fiind o tentativă de lovitură de stat. Actuala conducere declară însă că protestul tinerilor a fost unul spontan, iar cei care au fost interesaţi ca acţiunile paşnice să fie deturnate au fost chiar comuniştii.
Dosarele pornite de Procuratură se mai află pe rafturile acestei instituţii. Au fost demarate vreo 200 de dosare separate, toate acestea însă nu se regăsesc într-un singur dosar, gen „7 aprilie”. Fostul ministru moldovean de Interne, Gheorghe Papuc a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare în dosarul „7 aprilie”. Totodată, fostul comisar al Chișinăului, Vladimir Botnari, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. În 2011, la doi ani de la protestele violente din centrul Chişinăului, în timpul cărora sute de tineri au fost maltratați de polițiști, ex-ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a fost acuzat de neglijență în serviciu, soldată cu moartea tânărului Valeriu Boboc. În noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, bărbatul a fost bătut crunt de polițiști chiar în Piața Marii Adunări Naționale, iar la scurt timp a decedat.
Mai multe filme documentare au apărut după evenimentele din 7 aprilie 2009. Filmele provin din părţi diferite, oferind mai multe puncte de vedere cu privire la ceea ce s-a întâmplat la protestele tinerilor după anunţul victoriei comuniştilor în alegerile din Republica Moldova. În documentarul „Adevărul despre 7 aprilie” făcut de Partidul Liberal din Republica Moldova se spune că Valeriu Boboc este prima victimă a terorii comuniste în urma protestelor împotriva fraudării alegerilor. Apoi sunt prezentate alte victime, printre care Ion Ţâbuleac, despre care Procuratura Generală ar fi spus că s-a sinucis, motivând că era bolnav psihic. Cadavrul lui a fost aruncat în curtea spitalului de urgenţă din Chişinău dintr-o maşină, marca NIva, aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. Despre cadavrul lui Eugen Ţapu, în film se arată că a fost adus acasă într-un sicriu ermetizat de către poliţişti. Procuratura Generală a stabilit că tânărul de 26 de ani s-ar fi spânzurat cu şireturile de la încălţăminte, deşi el cântărea 80 de kg şi pe gâtul lui nu se vedea nicio urmă.
Alţi protestatari au fost bătuţi cu o deosebită cruzime, au fost închişi, iar unele fete reţinute au fost abuzate sexual, se menţionează în material. Ironic, este prezentată o imagine cu Vladimir Voronin care spunea „Fiecare cetăţean al Moldovei trebuie să ştie că patria sa este un stat liber, modern.”
Imaginile compilate de la mai multe posturi de televiziune – Pro TV, Jurnal Tv, TV 7, Realitatea TV, Public Tv- demonstrează cum tineri şi copii au fost bătuţi şi chiar omorâţi de autorităţi, în timp ce preşedintele nega toate acestea, iar postul public de televiziune din Republica Moldova se încăpăţâna să difuzeze un reportaj pe teme religioase şi o emisiune de divertisment pentru copii, ignorând cu desăvârşire protestele din faţa Parlamentului şi Preşedinţiei Moldovene.
Alte filme documentare care au prezentat în moduri diferite evenimentele din 7 aprilie sunt „În apărarea Moldovei”, un film de 28 de minute, al cărui autor este Alianţa Moldova Noastră (AMN), „Cutia neagră”, al cărui autor nu este identificat, a fost promovat pe site-ul Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova, şi de unii membrii ai PLDM, conform unor articole în mass media, „Imagini pe care nu le veţi vedea la M1”, un film documentar de 36 de minute difuzat de JurnalTV şi nu în ultimul rând, imaginea protestelor din perspectiva comuniştilor în filmul „Atac asupra Moldovei!” de 58 de minute. Autorul său este Constantin Starîş, cel care ar fi făcut filmul la comanda Partidului Comuniştilor al Republicii Moldova/ Autorităţilor Republicii Moldova. Un documentar în care se spune că provocatorii i-au atacat pe poliţiştii paşnici, folosind astfel o practică de instigare la violenţe. Perspectiva evenimentelor este mult schimbată în documentarul lui Constantin Starîş în care se arată că singurii protestatari care au fost arestaţi erau cei băuţi şi drogaţi. Valeriu Gurbulea, procurorul general, declara că 300 de poliţişti au fost răniţi, iar că scopul protestelor nu avea nimic în comun cu rezultatul alegerilor, ci ar fi fost doar un plan pus la cale de organizaţii din România. Vina a fost pusă pe seama organizației „Noua Dreaptă – Noii golani” din România, care „consideră că toate rasele române trebuie unite” şi ar fi dorit restabilirea României Mari.
În film se spune că protestele au fost iniţiate de la Bucureşti, de oameni cu idei unioniste. „Se striga „UNIRE!”, afişându-se harta României unite cu Moldova contemporană şi unele teritorii din Ucraina. Se scandau sloganuri româneşti şi unioniste.”, menţionează autorul documentarului.
Autoritățile Republicii Moldova au uitat de ziua de 7 aprilie. În orice caz, când s-au împlinit 6 ani de la revolta care, într-un final, i-a debarcat pe comuniști și a adus la guvernare partidele declarat pro-europene, nici una din principalele instituții ale statului, pe care astăzi le controlează două dintre partidele ce au avut de beneficiat de pe urma evenimentelor din aprilie 2009, nu au programat vreo acțiune comemorativă. Nici Parlamentul Republicii Moldova nu a planificat nimic cu această ocazie, conform Serviciului de presă al Parlamentului.
Printre principalii protagoniști ai evenimentelor din 7 aprilie 2009 s-au numărat liderul PLDM, Vlad Filat, președintele PL, Mihai Ghimpu, și primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă.
Tot ei se află azi la putere. Tot ei, cei care doar câteva săptămâni în urmă au furat miliarde din bănci, au făcut praf salarii și pensii și au provocat scumpirile care au luat-o razna și nu se mai opresc. Moldovenii au vrut atunci o republică fără comuniști și fără Voronin, iar acum îl au din nou în capul mesei.
Privindu-se azi în oglinda acelui crud și neuitat aprilie 2009 nu vi se pare că această perioadă seamănă leit cu cei 25 de ani de tranziţie românească? Toate datele arată că nimerind după 30 noiembrie în mrejele unei clase politice rupte de realităţile populare, Republica Moldova pare că a luat-o înapoi. Salvarea o sugerează tinerii. Ea se numește reîntregirea. Salvarea rezidă în Unire.

(Mario Balint)

1 COMENTARIU

  1. 6 ani in care am aflat si adevaruri cum Natalia Morari era implicata in schemele lui Tkachuk cu baghirov care au pus la punct un an de zile evenimentele si vandalizarea. iar acum o vedem pe acea jurnalista ca face pe nevinovata si mare pro Europeana dar pe din spate infibge cutite celor care acum au venit cu un proiect legislativ ca s apuna capat propagandei rusesti din RM.

Comments are closed.