Elev al lui Richard Burton și apreciat de Sir Laurence Olivier, galezul devenit Sir Philip Anthony Hopkins este unul dintre cele mai mari personalități în viață ale teatrului și filmului mondial.
Aristocrat, erudit și complicat de simplu s-a impus prin complexitate și talent. Anthony Hopkins a jucat în peste 100 de filme, seriale de televiziune și piese de teatru. cunoscut în special pentru rolul doctorului Hannibal Lecter din filmele Tăcerea mieilor, Hannibal și Red Dragon.
Are 6 premii Oscar primite în anii 1992, 1994, 1996, 1998,2020 și 2021.
Ceea ce se știe mai puțin este că la 27 de ani, Anthony Hopkins a compus un vals. Anii au trecut, Hopkins a devenit Hannibal Lecter, și compoziția sa din 1964 a rămas nedezvăluită.
47 de ani mai târziu, acel vals a fost interpretat pentru prima oară în public. André Rieu și orchestra sa i-au împlinit marelui actor visul de a-și asculta compoziția într-o interpretare ireproșabilă.
Anthony Hopkins s-a născut în ultima zi a anului 1937, în Margam, o suburbie a Port Talbot, Glamorgan. Părinții săi au fost Annie Muriel (n. Yeates) și Richard Arthur Hopkins, un brutar. Anthony Hopkins nu s-a dovedit un elev strălucit, ci mai degrabă unul mediocru. Prefera să se uite la câteva filme pe săptămână în loc să învețe pentru școală. A schimbat chiar și câteva colegii până când s-a înscris, într-un final, sub influența lui Richard Burton, la un colegiu de muzică și dramă, pe care l-a absolvit în 1957.
Cariera sa a fost influențată, direct sau indirect, de câteva nume importante din lumea teatrului și cinematografiei.
În anul 1965 se mută la Londra, la Teatrul Național, la invitația lui Laurence Olivier, care văzuse în tânărul Hopkins ceva promițător chiar de la prima audiție. Din acel moment, cariera lui prinse contur. Debutul în film îl face cu The White Bus (Autobusul Alb) în 1966.
Filmul nu a avut ecou în lumea cinematografică. Tânărul Hopkins repurta însă succese deosebite ca actor de teatru. Momentul de răscruce al carierei sale l-a constituit rolul lui Edgar din Dansul morții de August Strindberg, în care, inițial, fusese doar dublura lui Lawrence Olivier. Soarta însă a vrut ca Olivier să se îmbolnăvească de apendicită și Hopkins să fie nevoit să îi ia locul pe scenă. A fost remarcat și rolurile au început să curgă. În 1971 a jucat primul rol principal, în filmul When Eight Bells Toll.
Celebral și totodată decis, artistul are o filosofie sănătoasă de viață:
’’Adevărul este că nu ești pentru toți și nu toți sunt pentru tine.Dă drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească! Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viața ta și va fi și cel mai important lucru.
Încetează să porți discuții dificile cu oameni care nu vor să se schimbe. Încetează să te prezinți persoanelor care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctele tale sunt să faci tot posibilul să fii apreciat de cei din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toți vor fi gata să te urmeze în acel loc. Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi ceea ce ești, înseamnă că trebuie să lași să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească.
Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le dedici timpul, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta’’.
Sir Anthony Hopkins, cunoscut în mod special pentru rolul terifiantului Hannibal Lecter din “Tăcerea mieilor”, “Hannibal” și “Red Dragon” este unul dintre cei mai talentați oameni din lumea filmului, din toate timpurile.
La cei 86 de ani ai săi împliniți astăzi, deține o listă lungă de premii și onoruri pe care le-a primit pe parcursul vieții sale, datorită autenticității lui și talentului său incontestabil. Este apreciat pentru felul inedit în care abordează viață, dar și pentru replicile filosofice pe care le-a dat pe parcursul timpului.
Despre el mărturisește:
’’Trăiesc o frumoasă surpriză constantă. Nu credeam că voi ajunge la 40 de ani. Și încă sunt uimit că sunt actor și că primesc roluri în continuare. Când memoria mea va fi afectată, când îmi vor cădea dinții și când mă voi usca pe picioare, abia atunci mă voi retrage. Dar, deocamdată, sunt sănătos. Poate voi trăi 100 de ani.”
Și dacă tot suntem la final de an, ne reamintim un îndemn al aniversatului: ‘’Nu există nici o scurtătură către fericire, trebuie să-ți trăiești viața.’’
