“În aceste vremuri tulburi, când valorile fundamentale se pierd, când există o lipsă de respect faţă de individ, când mirajul extraordinarelor posibilităţi tehnice de comunicare ne face tot mai conştienţi de singurătatea omului modern şi de imposibilitatea de a ne face înţeleşi, trebuie să reînvăţăm să vorbim despre lucrurile cele mai simple, să vorbim, indiferent de vreo limbă anume, prin lumină, costume, muzică şi pictură. Nicio tehnologie nu e in stare să înlocuiască ori măcar să imite arta. Nu mai puţin, nici o tehnologie nu poate înlocui arta de a fi admirator, o artă a cărei esenţă este participarea şi implicarea, iar nu pasivitatea. Astfel, îndrăznesc să spun, vom schimba noi lumea, sau, cel puţin, o vom ajuta să se ferească de a cădea in disoluţie totală … Poate că e utopie această dorinţă de a folosi cuvinte – cuvinte blânde, cuvinte tandre, cuvinte senzuale, cuvinte magice, cuvinte violente sau periculoase – pentru a le opune armelor tot mai ucigătoare ale naţionalismului şi xenofobiei. Poate că e utopie această convingere că oamenii vor într-adevăr să-şi vorbească unul altuia, privindu-se drept in ochi unul pe celălalt, neavând nevoie de alt intermediar decât propriile lor trupuri – şi toate astea într-o vreme când, în societatea noastră, din ce în ce mai des imaginile vorbesc cu imaginile, vocile cu vocile, spectrele cu spectrele. Poate că e utopie această credinţă că mesajele unui artist pot face mai mult decât discursul unui politician. Dar ce s-ar alege de această lume a noastră dacă in ea nu ar exista artiști care să ne avertizeze, să demaşte toate absurdităţile pe care adesea suntem incapabili să le observăm noi înşine?
Ce s-ar alege de această lume a noastră dacă in ea nu ar exista utopii, speranţe, acţiuni ţintind forma pură a frumuseţii şi plăcerea de a spune ceva unei alte fiinţe umane?”
Parafrazându-l pe Giorgio STREHLER,un gând la ceas aniversar către un artist al scenei românești, Marius Stănescu, la aniversare.Actorul este un mim superior, un schimbător de măşti… făcut din aluatul din care sunt făcute visele noastre…
Marius Stănescu, actorul Teatrului Odeon din București este profilul unui artist care poartă povara harului, dar şi a unei prietenii peste veacuri cu mentorul şi naşul său, Ştefan Iordache.
„Păcat că eşti prea bătrân, nu pot să te înfiez, mi-a spus la un moment dat. Eu sunt unul dintre cei care am crescut cu imaginea lui Ştefan Iordache. Prima întâlnire a fost uluitoare. Eram student în anul al II-lea şi jucam în „Mincinosul”, la Odeon, în regia lui Vlad Mugur. La premieră a sosit şi Ştefan Iordache. După reprezentaţie, dânsul s-a apropiat, s-a uitat lung în ochii mei şi m-a sărutat de trei ori pe fiecare obraz, apoi a plecat fără să-mi spună o vorbă. Aveam 23 de ani. Nu sunt cuvinte să îl descriu. Unul din cei mai mari actori pe care i-a dat pamântul românesc, de un profesionalism incredibil și de o putere de transfigurare și mărturisire unice. Ştefan Iordache intra direct în mintea și sufletul spectatorilor care-l priveau. Era unic”, mărturiseşte cu emoţie aniversatul zilei, actorul Marius Stănescu despre Ştefan Iordache, făcându-ne un cadou de suflet prin omagierea mentorului său.
Marius Stănescu s-a născut pe 11 iunie 1966, a copilărit la Aninoasa, a picat cu brio primul sub linie şi a intrat ultimul peste linie la facultate. A absolvit UNATC București în 1993, la clasa profesorului Alexandru Repan.
Crede în noroc, în oamenii pe care i-a întâlnit şi păstrează un loc aparte în amintirile sale unor oameni ce au copleşit generaţii : profesori, actori, regizori, de la Sir Toby la Ileana Berlogea, de la Vlad Mugur la George Constantin, de la Dan Pița la cel ce fost naş de cununie şi de botez al fiului său, Ştefan Iordache.
Din perioada studiilor universitare a debutat in cinematografie cu rolul lui Carol din filmul Undeva In Est, regizat de Nicolae Margineanu si a fost premiat pentru Cea mai buna interpretare intr-un rol secundar la Festivalul de Film de la Costinesti. A mai jucat in filme ca Hotel De Lux (1992), regia Dan Pita- rol Laurentiu, E Pericoloso Sporgersi (1992), regia Nae Caranfil- rol Horatiu, Trenul Din Zori Nu Mai Opreste Aici (1993), regia Catalina Buzoianu- rol Majordom, Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni (1994), regia Serban Marinescu- rol Macici, Mesagerul (1995), regia Constantin Dicu- rol Dayan, Pepe Si Fifi (1995), regia Dan Pita- rol Fane, Confesiune (1996), regia Mircea Soptereanu, Don Carlos (1996), regia Eugen Todoran, Eu Sunt Adam (1996), regia Dan Pita, Breakout (1997), regia M. Armstrong, Hitler al XVII –lea (1998), regia Tudor Marascu, The Bill (1998), regia Ch. Lovett, Femeia In Rosu (1998), regia Mircea Veroiu, Martorii (2000), regia Dan Pita si Serban Marinescu, Examen (2000), regia Titus Munteanu, Noro (2001), regia Radu Gabrea, Turnul Din Pisa (2002), regia Serban Marinescu, Ecaterina cea Mare (2005).
I s-a decernat in anul 2004 premiul UCIN pentru rolul principal in filmele Examen si Ambasadori Cautam Patrie, in anul 2002 a primit Ordinul Național pentru merit in grad de Cavaler.
Din 1991 joacă pe scena Teatrului Odeon din capitală. S-a remarcat in roluri ca Florindo in Mincinosul de Carlo Goldoni, Nebunul in Intalnire In Padure de O. Sthral, Gavrilescu in La Tiganci dramatizare de Cristian Popescu dupa Mircea Eliade, Ciordel in Injunghiata de A. Onetti, Gower in Pericle de W. Shakespeare, Spiridon in O Noapte Furtunoasa de I.L. Caragiale, Eugenio in Cafeneaua de Carlo Goldoni, Pip Thompson in Cartofi Prajiti Cu Orice de Arnold Wesker, Mircea Aldea in Gaițele de Alexandru Kiritescu, Cloten in Cymbeline de William Shakespeare, Marinelli in Emilia Galotti de G.E. Lessing, etc.
Actorul Marius Stănescu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București” !
A câștigat numeroase premii: Premiul pentru cea mai bună voce la Radio România Cultural pentru rolul Henric al V-lea de William Shakespeare, regia: Atilla Vizauer, 2016/ În anul 2007 – Premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul lui Hamlet din spectacolul “Hamletmachine” de la Teatrul Odeon. În anii 2006 – Nominalizare pentru Cel mai bun actor in rolul Romeo Daddi din piesa Nu se știe cum, Teatrul Nottara;2004 – Premiul UCIN pentru rol principal în filmele Examen și Ambasadori, căutam patrie; 2004 – Cel mai bun actor la Festivalul International de Film Anonimul, Sfântu Gheorghe pentru rolul principal din Examen. Premiul criticii acordat de AICT în cadrul Galei UNITER pentru rolul Song Liling din spectacolul …Butterfly, 2001, Premiul Pro Victoria pentru Debut în film, 1997. Premiul de excelență pentru întreaga echipă de actori pentru spectacolul …au pus cătușe florilor… la Gala UNITER, 1992
Cea mai bună interpretare într-un rol secundar în Carol din Undeva în est la Festivalul de Film, Costinești, 1991.
Marius Stănescu este actorul complex, elevat și extrem de abil cu harul său.Îl putem socoti un prieten al radioului reșițean cu speranța că în curând publicul din Banatul de Munte îl va putea aplauda, acasă.
România are nevoie de repere, tinerele generații au nevoie de far, altfel CV-ul cultural românesc intră într-un tragic anonimat.Marius Stănescu este unul dintre artiștii contemporani care duc povestea mai departe.
Din Banatul de Munte, La Mulţi Ani, prietenului nostru Marius Stănescu. Actorii au venit pe pământ să salveze lumea prin frumos. Maestre, să ne bucuri şi să ne aminteşti cine suntem cu adevărat, ani mulţi si binecuvântaţi!
