Tamara Buciuceanu-Botez, neuitata Isoscel pentru generațiile tinere, se odihnește de 3 ani în culisele veșniciei.
A provenit dintr-o familie cu patru generaţii de artişti: sora sa Iulia, solistă la Opera Română, soţul acesteia, marele actor George Constantin, fiul lor şi nepotul Tamarei Buciuceanu-Botez, Mihai Constantin.
“Când m-am nascut eu, noaptea, doctorul i-a spus mamei: doamna, e o lumina afara…ca ziua…fetita asta o sa aiba noroc…o sa aiba o stea!”povesteşte Tamara Buciuceanu.
Momentul acesta luminos s-a petrecut în casa unui om de vază al oraşului Tighina din Basarabia. Suntem în anul 1929, la unsprezece ani de la Marea Unire …copiii familiei Buciuceanu luau lecţii de canto, de pian, de balet sau de recitare ca nişte adevarăţi elevi ai unor şcoli superioare.
Au fost odată două fete. Una brunetă şi alta blondă. Celei brunete îi plăcea să spună poezii, iar cea blondă cânta foarte frumos. În serile când se adunau prietenii părinţilor, ele făceau un mic spectacol. Tamara recita şi cânta la pian, iar Iulia interpreta frumos melodii.
Aşa a început cariera lor de artiste, spunea Tamara Buciuceanu menţionând: „Aşa se face că, la vârsta de opt ani, Tamara cânta la pian Concertul în Do Major de Mozart, în Sala de Concerte din Tighina. Abia ajungeam sa pun piciorul la pedala. Mi-a plăcut întotdeauna să mă asculte mai mulţi oameni. Când aveam şase ani, iar Iulia – patru, eu cântam, iar ea dirija. Era obiceiul familiei să avem invitaţi în fiecare sâmbăta şi duminică, iar eu cu Iulia făceam program artistic. Nu ne ruga nimeni, ne plăcea.”
În acest context, in anul 1936, în luna decembrie are loc primul spectacol organizat În care debutează fetele familiei Buciuceanu. Tamara, fiica cea mare, şi Iulia, cea mică, aveau rolurile de îngeraşi. În spectacolul “Irozii”, micuţa actriţă s-a dovedit lipsită de emoţie distructivă, aducând cu ea o nota de bună dispoziţie şi de umor şi prezenţă scenică… sunt mărturii aşezate pentru posteritate într-o carte de actriţa şi dascălul Universitatii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, Bogdana Darie care a scris cartea „Tamara Buciuceanu O viaţă închinată scenei” , apărută pe 15 iunie 2013.
A absolvit Liceul „Elena Doamna” din Suceava. Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, însă în anul IV de studii se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca).
Tamara Buciuceanu termină studiile în 1952. A fost una din reprezentantele generației de aur a teatrului românesc. Era supranumită „Doamna comediei românești”, fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie.
A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria „Liceenii”.
A slujit pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Giulești, Bulandra, Național, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.
A avut roluri importante în teatru în piese precum „Coana Chirița”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” etc.
Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa „Dimineață pierdută” după Gabriela Adameșteanu.
De asemenea, Tamara Buciuceanu a făcut o cariera impresionantă și în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. TVR Media a lansat în 2006 DVD-ul „Tamara Buciuceanu” ce cuprinde o selecție din aparițiile sale memorabile în programele de divertisment ale Televiziunii Române.
Tamara Buciuceanu-Botez este o legendă care și-a îmbrățișat nemurirea, confiscând timpului-vârstele. Este Omul-Teatru în al cărui spirit tinerețea și-a pus coroana veșniciei.
„Este bucuria mea şi înseamnă că nu am muncit degeaba, iar oamenii îşi vor aduce aminte când n-am să mai fiu ca am fost şi eu o actriţă în peisajul ăsta mare al teatrului românesc. Deviza cu care am plecat eu la drum a fost: fără compromisuri, fără rabat, şi cu o ştachetă ambiţioasă, pe care să o onorez mereu. Mă rog lui Dumnezeu să-mi dea în continuare putere să pot juca astfel, încât să rămân în amintirea poporului meu ca un artist care şi-a dedicat toată viaţa Teatrului. Adevăratului teatru, care stimuleaza nobleţea şi demnitatea umană.”
A fost un colaborator devotat al Teatrului Naţional Radiofonic la Radio România.
În data de 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Ofițer cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a fostului rege Mihai I al României, decorație înmânată de Principesa Margareta.
„Din uşa inimii, din pragul ei: Întind o mână caldă, vrei s-o iei? Căci m-am născut să dărui, să vă dărui. Din har dumnezeiesc să mă clădesc sau să mă nărui.De asta nu am timp să-mbătrânesc.Să crezi arzând în fiece minut Și să te creadă cei ce te privesc.Să cazi, dar să te-nalţi cu-n nou cuvânt. De asta nu am timp să-mbătrânesc.Să fi şi vreme rea ,să fi şi soare, Să fi ce oameni-şi doresc. S-alungi tristeţi, să fi un oarecare Şi veselă şi uneori plângând,prea multe-n viaţă nu-mi doresc. Mi-e drag ca să v-aud aplaudând.De asta nu am timp să-mbătrânesc”, declara testamentar Tamara Buciuceanu-Botez.
Tamara Buciuceanu- Botez a plecat pe 15 octombrie 2019 pe singura scenă care contează, în lumina cea adevărată! Să o aplaudăm în amintire…
Sursa:„Tamara Buciuceanu O viaţă închinată scenei”-Bogdana Darie
