Din Banatul de Munte, La Mulți Ani, Ion Haiduc!

Aniversatul zilei, Ion Haiduc, a jucat pe scena reșițeană la începutul anilor 2000 în coproducția ’’Richard al treilea nu se mai face,’’ de Matei Vișniec, alături de actorii reșițeni și actori de la Teatrul Nottara.

Articol editat de Anca Bălălău, 3 decembrie 2023, 17:08

Este legat de Banat, fiind și actor al Teatrului Național Timișoara o perioadă de timp.

Ucu, așa cum îl numesc prietenii, s-a născut pe 3 decembrie 1947 la Oradea și este urmașul unui haiduc adevărat, Novac, pe linia descendentă a mamei. De la tatăl lui, mare iubitor de pictură, muzică și teatru, se pare că a moștenit talentul și înclinația pentru artă. Datorită meseriei părinților, în copilărie s-a mutat des și a călătorit mult. A locuit la Gheorgheni, la Sighetul Marmației, la Salonta și la Timișoara, unde a absolvit Liceul Pedagogic.

În adolescență a fost pasionat de științele naturii, yoga, de ezoteric și paranormal. Visa să devină medic, până într-o zi, când a descoperit Școala de Artă de la Timișoara și secția ei de Teatru.
A dat examen la IATC și a intrat din prima încercare și a terminat la clasa profesorului George Dem. Loghin.

Dotat cu o putere de concentrare fantastică, Ion Haiduc trece cu ușurință de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului Notarra, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite. În calitate de professor, a dăruit cu generozitate bucăți de suflet elevilor săi.

Înainte de 1989, Ion Haiduc a jucat teatru, a interpretat personaje din filme istorice și din scenarii bazate pe romane și nuvele clasice.
După 1990, îl regăsim pe actorul Ion Haiduc în cele mai diverse ipostaze, care atestă alte valențe ale talentului său, un potențial și o energie uimitoare.

În ultimii 20 de ani, a jucat în peste 30 de pelicule, printre care “Pădureanca” din 1987, “Priveşte înainte cu mânie” din 1993, „Subspecii ÎI, III şi IV”, “Amen” din 2002, „Dulcea saună a morţii”, „Oraşul fantomă”, „Ultima suflare”, „Nekro”, „ Boudica” “15″ din 2005, „Michelangelo Superstar” sau “La bani, la cap, la oase” din 2010.

La Teatrul Notarra îl putem urmări în spectacolele „O noapte furtunoasă”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Soţul păcălit”, „Roman teatral”, „Vacanţă în Guadelupa”. De-a lungul celor 43 de ani de carieră a trecut cu uşurinţă de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului „Notarra”, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite.

A fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, printr-un decret al preşedintelui României.

A câştigat Premiul Special al Juriului pentru rolul „Actorul” din piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți!”

Ion Haiduc deţine premii naţionale de interpretare, acordate de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi de Muzică (ATM) pentru Cel mai bun actor, pentru rolurile: Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht (1983) şi Dobromir din „Dalbul pribeag” de Dumitru Radu Popescu (1987), ambele montate la Teatrul Naţional din Timişoara.

A mai primit următoarele premii: în anul 1986, pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Clisis din spectacolul „Arma secretă” a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia: Ioan Ieremia, şi, în anul 1987, Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Dobromir din Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu (1987) şi în 2013, Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti, pentru rolul Actorul din spectacolul ,,Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi” de Mircea M. Ionescu, regia: Vlad Stănescu. A mai fost răsplătit cu Meritul Cultural (1984).

Ion Haiduc este jovial, când este cazul și hâtru, dar un om deosebit și un actor special. Iubește viața și teatrul, își iubește prietenii și țara.
Din Banatul de Munte, La Mulți Ani, Ion Haiduc!