’’Cina de adio’’- un meniu artistic servit la mare artă de actorii Teatrului de Vest

Când pleci de la un spectacol zâmbind nedefinit, când aplauzi ascuzându-ți lacrimile de spectatorul de alături și mai ales când începi să calculezi sarcastic cât timp ți-a mai rămas să repari ceva, să semnalizezi când treci pe lângă șansele ratate, dacă s-ar mai putea… Cu ce ai rămas? Cu o ’’indigestie’’ acută după ce ai servit tot ce ți-a pus viața în farfuria destinului? Câtă ipocrizie? Câtă blazare? Câte momente când ai fost fericit? O matematică a anilor din viața ta și nu a vieții din anii tăi…

Articol editat de Anca Bălălău, 4 octombrie 2024, 16:53

’’Cina de adio’’ ți le servește pe toate și este cea mai profundă comedie, fără niciun fel de ipocrizie pentru că titlul te avertizează clar, iar ceea ce urmează este acel ’’râsu-plânsu ’’stănescian…

O seară de joi, cu o sală arhiplină și 3 actori, unul mai bun decât celălalt, au dus la bun sfârșit o provocare regizorală inteligentă sub semnătura lui Daniel Bucur.
Ana Maria Cizler, Alexandru Moldovan și Marius Tudor au jucat și nu au confundat nici o clipă joaca cu jocul.

Ana Maria Cizler, o actriță de forță, o femeie ce strălucește pe scenă, o prezență ce impune respect, fiindcă cei trei protagoniști se respectă și în viață și pe scenă și asta se simte, așadar un personaj capitivant bine asumat de actrița Teatrului de Vest.

Marius Tudor, un actor ce poate juca orice fel de personaj, elegant și rafinat care, continuă să surprindă.
Alexandru Moldovan este cea mai bună achiziție a teatrului reșițean din ultima perioadă, un balaur cu mai multe capete-comedie, tragedie, pantomimă, musical, dramă-întotdeauna cu ele la purtător și capabil să le folosească cu un firesc ireproșabil. De altfel, regizorul Daniel Bucur declara pentru Radio România Reșița că cei trei actori, Ana Maria Cizler, Marius Tudor și Alexandru Moldovan pot juca pe orice scenă din București și din țară, oricând și este un adevăr.

Un decor clasic bine folosit de protagoniști și un public tânăr , în majoritate, dar foarte civilizat.
O piesă scrisă bine şi, apoi, jucată magistral, are darul de a ne provoca la reflectare, de a ne invita la relaxare şi deconectare de la realitatea cotidiană.

În stilul binecunoscut al autorilor Alexandre de la Patelliere și Matthieu Delaporte, cei care au scris și comedia “Prenumele”, personajele noastre trebuie sa facă față unui șir de revelații devastatoare și dezvăluri cel puțin delicate pe care prietenia lor le-a ținut bine ascunse până astăzi. Rezultatul este cel așteptat. Un șuvoi de bună dispoziție și hohote de râs despre ce înseamnă cu adevărat prietenii și cum să scapi de ei, dar… printre toate acestea o tristețe retorică și-a înfipt colții în gândurile nerostite din mintea fiecărui personaj din sală sau de pe scenă…scena vieții.

Felicitări, actorilor, regizorului, echipei tehnice și mai pe scurt, Teatrului de Vest!