grexitFondul Monetar Internaţional a anunţat că Grecia nu a rambursat tranşa scadentă luni, de 450 de milioane de euro, după ce, în 30 iunie, autorităţile de la Atena nu au reuşit să achite 1,55 miliarde de euro, ţara intrând oficial în incapacitate de plată. Dar, directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a salutat acordul încheiat luni de liderii zonei euro şi reprezentanţii Greciei.
FMI va fi implicat în acest acord, în ciuda opoziţiei premierului elen Alexis Tsipras. După ce actualul program de asistenţă financiară va expira, la începutul anului viitor, Grecia va solicita asistenţă suplimentară. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a anunţat că un acord preliminar de asistenţă financiară este condiţionat de participarea suplimentară a FMI în programul de asistenţă financiară. Însă, Marea Britanie şi Cehia au anunţat official că se opun utilizării fondurilor britanice şi cehe în acest plan de refinanţare!
Cu câteva zile înaintea celor “17 ore de negocieri cu ştreangul de gât”,  liderii politici ai Europei au primit un raport intitulat „Datoria publică este oare sustenabilă?” realizat de experţii Comisiei Europene, Băncii Central Europene şi FMI, radiografie extrem de amănunţită şi care arată cu claritate nu numai care este nivelul actual al dezastrului economic din Grecia, dar şi perspectivele dramatice din viitor: perspectivele de creştere economică pentru anul acesta sunt revizuite de la  -2%  la -4% şi o evoluţie a nivelului datoriei publice în raport cu PIB-ul de 165% în 2020. Raportul nu apare întâmplător şi chiar dacă este îmbrăcat în haine economice, mesajul este unul punitiv nu la adresa premierului grec şi partidului său de extremă stângă, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci a partidelor naţionaliste care îşi fac apariţia pe tot cuprinsul Europei, de la Spania şi Italia, la Franţa şi Marea Britanie.
Capitularea lui Tsipras în faţa Europei l-a transformat, într-o noapte, din erou în trădător, iar o mare parte dintre grecii care l-au votat pe el şi al său partid de extremă stângă, îi vor capul. Presa elenă se alătură acestui cor antic, susţinut de mişcările naţionaliste europene dar şi de Mişcarea Socialistă Mondială.  Syriza trădează clasa muncitoare din Grecia apărut apărut în noaptea de 12-13 iulie pe foarte oficialul World Socialist Web Site , publicat de Comitetul Internaţional al celei de-a Patra Internaţionale. În viziunea socialiştilor, capitularea lui Tsipras dă liber la continuarea jefuirii Greciei de către bănci.
La doar şase luni după ajungerea stângii la putere în Grecia, capitularea lui Tsipras şi a partidului Syriza pare a fi una totală. Nimeni, chiar şi cei mai pesimişti, nu şi-ar fi închipuit, în ianuarie, viteza cu care Syriza a putut renunţa la toate „liniile roşii”, în final acceptând un program draconic de austeritate….Ce se va petrece în Parlamentul de la Atena? Mai mulţi deputaţi din Syriza au anunţat deja că votează înpotriva planului bruxellez al lui Tsipras. Ministrul Apărării şi liderul formaţiunii Grecii Independenţi, partid de dreapta antieuropean s-a pronunţat şi el împotriva acordului. Mai mulţi analişti vorbesc despre o remaniere guvernamentală şi de demisii voluntare sau forţate ale unora dintre cei care nu susţin noile măsuri. MInistrul Muncii chiar a evocat posibilitatea unor alegeri anticipate pentru stabilizarea economiei.
„Cee ce se încearcă acum în Grecia este o lovitură de stat financiară, transformarea ţării într-un protectorat…solidaritatea europeană nu există” – anunţă fostul europarlamentar Pablo Echenique din partidul spaniol antiliberal Podemos.  Beppo Grillo, liderul partidului extremist, naţionalist şi euroscptic „5 stele” afirma şi el că „democraţia este suspendată: umilirea Greciei este un avertisment pentru toate ţările care doresc să le fie recunoscută suveranitatea”. Marine Le Pen, lidera partidului de dreapta Frontul Naţional, extremist eurosceptic naţionalist şi populist, a spus şi ea că ceea ce avem acum este „o vânzare cu bucata a Greciei care vizează să-i priveze pe greci de integralitatea patrimoniului lor comun…iar acordul de la Bruxelles înseamnă hiper-austeritate pentru unii şi îndatorare veşnică pentru alţii”.  Peste toate acestea a venit şi declaraţia lui Paul Krugman, Premiul Nobel pentru economie, care afirma că este vorba despre „o lovitură de stat”: „Lista cererilor formulate de Eurogrup este o nebunie. E ceva care merge dincolo de duritate, este vorba despre o dorinţă de răzbunare, de distrugere totală a suveranităţii naţionale…”
Din interior, alţi lideri marcanţi ai Syriza condamnă acordul cu Bruxellul şi militează, în continuare, pentru ieşirea din Zona Euro şi revenirea la o monedă autohtonă. Asta poate însemna o schimbare de lideri, fie ei şi charismatici!
Oricum, acordul semnat la Bruxelles va deveni Program operaţional doar dacă: Parlamentul de la Atena votează măsurile convenite, iar textul Acordului trebuie ratificat de parlamentele din cele 8 ţări din zona euro unde legislaţia naţională prevede această obligaţie, iar în Germania, se va vota de două ori, pentru fiecare dintre camerele legislative. După noaptea de duminică, Uniunea Europeană şi NATO s-au trezit cu un scenariu de criză şi posibilă lovitură de stat nu numai în interiorul sistemului, ci chiar în centrul său de putere, securitate şi stabilitate, Zona Euro, o zonă întinsă, poate, artificial, peste tradiţionalul “butoi cu pulbere” al Europei. (Mario Balint)