4 martie 1977, ziua în care România a fost zguduită. Peste 1.500 de oameni şi-au pierdut viaţa
Articol editat de Gerhard Chwoika, 4 martie 2015, 01:22
În urmă cu 38 de ani, în seara zilei de 4 martie 1977 în România s-a produs cel mai grav cutremur din perioada postbelică. Evenimentul, având epicentrul în regiunea seismogenă Vrancea, a provocat distrugeri mari şi victime nenumărate în sudul şi estul ţării, cu deosebire în Bucureşti.
Seismul a avut loc la ora locala 21h22min22s, iar epicentrul sau a fost localizat în Munţii Vrancei, zona Andreiaşu de Jos (45,77 grade latitudine Nordică, 26,76 grade longitudine Estică), adâncimea focarului fiind de 93 km. Cutremurul a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter (7,4 grade pe scara bazată pe moment seismic) şi o durată de aproximativ 56 secunde. Mişcarea telurică a fost resimţită puternic în România, mai violent în Oltenia şi Muntenia, dar şi în sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimţit şi în tţările vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria) dar şi în alte ţări din centrul şi sudul Europei, precum Rusia până la nord de St. Petersburg şi în Bulgaria s-au înregistrat pagube materiale şi peste 100 de victime. Intensitatea maximă de IX grade pe scara Mercalli a fost consemnată în zone din sudul şi estul Munteniei, în timp ce în zona epicentrală intensitatea a fost mai mică (VII, cel mult VII-VIII grade pe scara Mercalli); seismul a mai atins intensităţi de VII până la VIII grade pe scara Mercalli pe o arie destul de largă în special în Muntenia şi Oltenia.
În România, cele mai grave urmări s-au înregistrat în partea de sud a ţării, cu deosebire în municipiul Bucureşti, unde 32 de clădiri au fost distruse: mai multe clădiri vechi construite în perioada antebelică dar şi 3 clădiri noi (blocul OD 16 din cartierul Militari, blocul de pe Ştefan cel Mare-Lizeanu şi Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor).
În urma cutremurului au murit 1.570 de oameni, iar alte peste 11.000 de persoane au fost accidentate şi s-au prăbuşit aproximativ 35.000 de locuinţe. La cutremurul din 1977 a murit şi actorul Toma Caragiu. De asemenea, numeroase obiective industriale au fost afectate sever. S-au înregistrat incendii provocate de explozii de gaze şi alte surse de foc deschis. Cutremurul a indus fenomene geomorfologice în sudul, estul şi nordul Munteniei, precum şi in sudul Moldovei. Acestea au constat în alunecări de teren, lichefieri, tasări, ţâşniri de apă; în Munţii Vrancei, cursul râului Zabala a fost parţial blocat, formându-se un mic lac de baraj natural.
Cutremurul vrâncean din seara zilei de 4 martie 1977 a fost urmat de mai multe replici, dintre care cea mai importantă a avut loc la ora locală 2h00min în dimineaţa zilei de 5 martie, având magnitudinea 4,9 pe scara Richter şi intensitatea maximă de V grade pe scara Mercalli. Această replică s-a produs la adâncimea de 104 km. Cutremurul principal major de la ora 21h22min a avut un caracter multişoc, generat de natura complexă a procesului de rupere, cu directivitate predominantă de la Nord-Est către Sud-Vest. Seismul a indus cutremure secundare pe mai multe falii din Muntenia, în special pe falia IntraMoesică.
Cutremurul s-a produs la 37 de ani de la precedentul seism vrâncean catastrofal, care a avut loc la 10 noiembrie 1940 (magnitudine 7,4 pe scara Richter şi 7,7 pe scara bazata pe moment seismic). Deşi mai slab decât evenimentul din 1940, cutremurul din 1977 a avut urmări mai grave în Muntenia, comparativ cu cel din 1940, care a fost mai sever în Moldova. Din acest punct de vedere, cutremurul din 1977 a avut caracteristici similare cu ale celui din 23 ianuarie 1838 (magnitudine estimată 7,3).
Sursa foto: bzi.ro, metropolis.ro
Sursa: cutremur.net
(Hardy Cvoica)
